Rubrica in care invitam o vedeta sa stea de vorba cu noi “La cafea…”, pentru a descoperi cat mai multe informatii, continua si in acest numar. Ne-am intalnit cu Elena Gheorghe, o artista modesta, care traieste prin muzica, pentru muzica. A fost si este un model pentru tinerele din ziua de azi.

Cu Elena am avut ocazia sa vorbim mai multe in perioada Concursului International Eurovision din 2010, de la Moscova. Atunci, romanca a fost declarata de reprezentantii presei „cea mai frumoasa concurenta“. Tin minte ca centrul de presa era plin de afise cu Elena Gheorghe, chiar si in interiorul frigiderului cu racoritoare era unul, lipit pe usa. A fost o surpriza mai mult decat placuta la momentul respectiv…

Buna dimineata, Elena! De unde vii acum?
Chiar de la Clinceni. Am fost in vizita la parintii mei si am ramas peste noapte la ei. Am vrut ca Nicolas (n.r. – fiul vedetei) sa se mai joace un pic cu varul lui, Lucasito. A fost o nebunie mare aseara (n.r. - 19 februarie a.c.). Agitatie, distractie...

Dar arati foarte bine in dimineata aceasta. Cum iti mentii tonusul? Viata de artist este uneori grea.
E grea atunci cand nu iti place. Pentru mine nu e asa, desi sunt niste lucruri care nu-mi sunt chiar la indemana. Nu sunt fana in a pierde nopti si asa mai departe. Dar meseria o cere si atunci am invatat acest mod de viata pe care l-am adaptat ca sa pot activa in domeniu. Incerc sa recuperez pe alte cai. Spre exemplu, mananc sanatos, dar mai scap la o prajitura, la o pasta, doua, ca doar sunt om. Incerc sa-mi fac poftele, sa ma simt bine in pielea mea, fac mult sport si am un echilibru. Important este sa fii fericit cu ceea ce faci si ceea ce esti. Sa nu existe frustrari. Pentru ca, pana la urma, fiind vorba chiar si de mancare, iti refuzi in mod repetat anumite pofte. Si atunci intervin frustrarile.

Este la moda acum sa ai nutritionist...
N-am. Eu cred ca oamenii care au nevoie de nutritionist ori vor sa slabeasca, ori au o problema evidenta care e legata de alimentatie. La mine nu e cazul. Lucrurile care imi fac rau le scot constant din regim, din modul de viata. Cred ca trebuie sa stii sa te ponderezi cand vine vorba de alimentatie, pentru ca, pana la urma, orice e in exces dauneaza.

Iar voi, artistii, exagerati cu timpul petrecut in turnee, la concerte. Te-a ajuns oboseala vreodata?
Dar numai o data crezi ca m-a ajuns? (rade). De mai multe ori. De obicei se intampla cand avem mai multe evenimente si trebuie sa mergem in tara si trebuie sa legam anumite concerte. Atunci trebuie sa mergem cu masina, pentru ca nu ai cum sa iei anumite curse directe. Trebuie sa mai faci un popas colo, sa te duci, sa te mai intorci si este destul de greu cu drumul, dar cand ajungi la concert, uiti de tot. Cand sunt pe scena si vad fanii cantand, dansand, venind la mine si spunandu-mi lucruri frumoase, crede-ma ca nu mai simt oboseala. Se resimte pe luni, asa…

„Am fost atat de fermecata de scena si de aplauzele oamenilor”

Ai primit o educatie religioasa in copilarie? Ai auzit de eleva care a plecat de acasa sa se calugareasca?
Am auzit de asta la televizor.

Tu, ca fiica de preot, ai avut vreodata gandul sa iei calea bisericii?
Nu m-am gandit niciodata la lucrul acesta. Eu de mica am stiut ce vreau sa fac. Mi-am dorit sa cant. Mama este cantareata de muzica populara si canta dinainte sa ma aiba pe mine. Usor-usor, inca de cand am venit pe lume mi-a cantat, mi-a vorbit despre cantec, mergeam la concertele ei impreuna cu tata. M-a atras foarte mult aceasta lume si de pe la varsta de trei ani a inceput sa ma ia cu ea la evenimente. Am fost atat de fermecata de scena si de aplauzele oamenilor incat am zis: „Trebuie sa fac si eu chestia asta. E prea frumos“. La mine a fost relativ mai simplu, pentru ca am stiut ce vreau de la inceput si sa-mi indeplinesc visul. Cu destul de putina copilarie atunci, in perioada respectiva.

De ce spui asta?
Stateam la Clinceni si pana in clasa a III-a am facut scoala primara acolo. Dupa care, ai mei ne-au dat pe mine si pe sora mea, pentru ca eram in aceeasi clasa, la o scoala de aici, din Bucuresti. Faceam naveta in fiecare zi. 45 de minute pana la scoala. Ulterior, liceul a fost un pic mai departe. Faceam deja o ora dus, una intors. In afara liceului si a scolii generale, aveam multe cursuri de canto la Palatul Copiilor, in Cercul Armonia, asa se numea. Si a fost o perioada destul de intensa atunci. Adica, am fost activa de mica. Nu prea am avut timp sa ma joc. In schimb, de cand il am pe Nicolas ne jucam, adica recuperez ce am pierdut atunci.

Ai bona?
Nu. Suntem noi, parintii si bunicii. Nu am nimic impotriva bonelor si nu ii condamn pe cei care apeleaza la serviciile lor. Unii chiar nu au cui sa lase copilul. Si nu au cum sa renunte la serviciu, cu ce il creste dupa aceea? Eu vreau sa petrec cat mai mult timp cu fiul meu, pentru ca, daca il las in grija bonei, poate ei ii va spune mama.

„Monica Anghel a fost si este un idol pentru mine”

Videoclipul piesei Buna dimineata este foarte vesel, plin de culoare. A cui a fost ideea?
A fost o nebunie totala pentru ca am vrut sa cream o atmosfera placuta a unei gasti de studenti. Pot sa zic ca am retrait foarte multe clipe din liceu, odata cu filmarea clipului. Am terminat actorie - canto clasic la „Dinu Lipatti” si am avut niste colegi extraordinari. Cei de la actorie, adica noi, eram cei mai zapaciti si uniti. Am avut o diriginta extraordinara, care a stiut sa ne tina impreuna.

Chiuleai de la ore, la liceu?
Da, normal. Eu nu-mi prea permiteam sa chiulesc de la ore, doar de dragul de a chiuli, pentru ca dadea bine. Ci pentru ca nu puteam sa ajung la anumite ore. A fost o perioada in care nu ajungeam la primele ore, mai ales in clasa a XI-a, mai ales lunea. Asta pentru ca in weekend aveam foarte multe evenimente si concerte. Atunci, mergeam la o alta clasa sa prind acea ora, sa recuperez cumva, ca sa nu raman in urma cu lectiile, pentru ca erau foarte importante, mai ales atunci... Venea bacalaureatul, era mare agitatie. In plus, incercam sa fac si meditatii, mergeam la diverse cercuri ce erau atunci.

Ce artista iubeai in copilarie?
Eram fan Monica Anghel. Si inca sunt. Monica Anghel a fost si este un idol pentru mine, are o voce extraordinara, puternica. Si prima mea caseta audio, pentru ca nu existau CD-uri atunci, a fost cu ea. Tin minte si cum se numea albumul: „Dau viata mea pentru o iubire”. Am si cantat piesa in mai multe concursuri, chiar si la Festivalul de la Mamaia. Are o istorie importanta aceasta melodie.

„Cel mai important ingredient intr-o relatie e comunicarea”

Sotul tau este si cel care te manageriaza. Cum este relatia voastra?
Sotul meu imi este manager si impresar cam din 2007 – ne-am cunoscut in formatia Mandinga. Suntem impreuna de noua ani. A facut o scoala in domeniu, nu s-a trezit asa, intr-o buna zi, sa faca aceasta meserie. Era nevoie de o persoana alaturi de care sa cladesc acest proiect si in care sa-mi pun toata increderea. A fost omul potrivit la locul potrivit, din toate punctele de vedere. Nu doar pe partea profesionala, ci si pe partea personala. Am fost o norocoasa, ce sa zic... Si sunt in continuare.

Cum vei petrecere sarbatoarea dragostei (n.r. – interviul a fost realiat in jurul datei de 24 februarie, cand se sarbatorește Dragobetele), alaturi de partener?
Fiecare zi din viata noastra este o sarbatoare. Avem norocul sa lucram impreuna, sa ne vedem tot timpul, sa comunicam. Consider ca la ora actuala, cel mai important ingredient intr-o relatie, fie ea ca e una de amicitie, fie ca e una de familie, fie ca e una dintre sot si sotie, e, clar, comunicarea. Asta este cea mai importanta. Fiecare are acum alte prioritati, planuri, alte dorinte. Telefonul ne acapareaza toata atentia. In orice loc intri, in loc sa vorbim unul cu celalalt, telefonul ia intaietate. Intr-adevar, suntem intr-un secol al vitezei, trimitem e-mail-uri acum, pentru ca asa trebuie, avem nevoie de raspunsuri prompte. Sunt multe posibilitati, dar si multe probleme de rezolvat.
Muzica ta vorbeste despre cheful de viata.
Da, inainte era altfel. Vorbeste de acea relaxare pe care ar trebui sa o avem in fiecare zi. Indiferent de cata treaba avem. Sa ne facem timp si pentru un moment al nostru. Sa ne simtim bine. Tin minte, cand eram in scoala generala, in liceu, intotdeauna imi faceam timp sa dansez in oglinda. Si inca imi mai fac. Dimineata, ma trezesc, pun muzica si dansez in oglinda. A nu se intelege ca fac repetitii pentru concert. Pur si simplu asa ma simt eu bine si ma simt eliberata.


Intrebarea fanului, Nicoleta
 
Arati foarte bine. Cum reusesti?, pentru ca esti si mamica...

Copilul este secretul. Cand petreci cu el, ai timp sa te mai relaxezi, sa iesi din monotonie. Asa, stai tot timpul cu serviciul, cu gandurile tale, cu planurile... Ce mai facem, cum mai facem? Cand ai un copil, este foarte frumos, pentru ca orice spune el ti se pare „wow“. Astazi ce a mai zis? Asta! Astazi ce a mai facut? Asta! Si descoperi viata prin ochii lui. Este o chestie foarte curata... Asta te mentine in forma atat din punct de vedere spiritual, mental, cat si fizic.