Cind Alexandru Ioan Cuza a fost recunoscut de marile puteri europene care contau in jocurile de atunci ca prim domnitor al Principatelor Unite, el a acceptat o conditie si a semnat pentru respectarea acestei conditii: va fi domnitor numai pina cind marile puteri vor fi gasit un principe strain care sa preia domnia in Principatele Unite.
Semnatura lui Cuza avea si suprasemnatura juramintului masonic pe care il depusese inainte de a fi devenit domn al Principatelor Romane. Potrivit acesteia, el, A. I. Cuza, urma sa fie obedient hotaririlor ce vor fi luate in privinta Romaniei in lojile-mama, acelea care proveneau din „societatea civila“ a marilor puteri. Or, chiar aceste loji-mama luasera hotarirea ca urmatorul domn al Romaniei sa fie un principe strain. A. I. Cuza a fost loial acestei decizii. El insusi a participat la desemnarea acestui principe strain si i-a asigurat pe toti superiorii sai masoni ca se va retrage de la putere pasnic. Ba chiar mai mult: i-a asigurat ca va transmite chiar cu mina lui insemnele puterii noului domn. Numai ca asta era deja o problema: daca A. I. Cuza va transfera chiar el insemnele puterii, perceptia publica va fi aceea ca el, Cuza, are meritul pentru noua situatie politica din Romania (daca ea isi va vadi niste merite intr-ade­var). Or, asta era intolerabil pentru orgoliile lojilor-mama. Chiar secret raminind meritul lor, lojile nu aveau cum sa imparta acest merit cu un supus al lor, oricita i-ar fi fost loialitatea. Trebuia ca A. I. Cuza sa nu poata fi acela care va transfera insemnele domniei romanesti catre un principe strain. Exista riscul ca, in momente de criza, opinia publica sa-l recheme pe Cuza la domnie. A fost necesar, asadar, un complot pentru arestarea lui Cuza, pentru a lasa istoriei perceptia ca el s-ar fi opus intelegerilor cu marile puteri. La 11 februarie 1866, seful garzii domnesti, Dimitrie Lecca, il aresteaza pe domnul fata de care depusese juramint militar. Eminescu va considera aceasta incalcare de juramint militar tot una cu moartea civila a acestui inalt ofiter. Eminescu stia ce face enuntind aceasta judecata: el voia sa spuna ca nu poate fi normal sa existe un juramint (cel masonic) superior celui militar, caci era clar pentru toti ca Lecca actionase la ordinul lojilor-mama.  
Potrivit unor documente recent dezvaluite, tragedia de la 11 februarie 1866 s-a repetat la 23 august 1944, cind regele Mihai a fost obligat de logica istoriei sa anuleze eventualele merite ale mare­salului Antonescu in ochii posteritatii sale. Daca Antonescu ar fi fost acela care ar fi intors armele impotriva lui Hitler, oamenii lui Stalin ar fi fost obligati sa recunoasca faptul ca negociasera cu Carol al II-lea aceasta intoarcere de arme (asta e bomba din documente!), iar Mihai ar fi trebuit sa lase tronul tatalui sau.