SIMBOL, spunem asta si ne gandim la litera sau la grupul de litere care reprezinta elemente din Tabloul lui Mendeleev. Stim asta de la lectia de chimie. Asa cum simbol, din literatura ori din viata reala, ne duce cu gandul la ceva sau cineva in stare sa defineasca, sa reprezinte valori inconfundabile.

Si-a dorit sau nu, asta a devenit: simbol cu identitate precisa si de nerisipit. Simbolul celor din preajma sa, doritori de adevaruri, care, potrivite altora, sa li se potriveasca si lor. Sau, mai simplu, egalitatea cu altii. Libertatea, setea de cunoastere. Dreptul de a privi stelele de pe cer, fara riscul de a fi luat de mana si a fi oprit din contemplare.

Capul Bunei Sperante este un punct geografic in sudul cel mai sudic al Africii de Sud. Inainte de venirea europenilor, localnicii erau hotentoti, bosimani. Acum, localnicii se revendica din triburi cu nume de personaje exotice, adesea greu de pronuntat: zulu, xhosa, basotho, venda, tswana, tsonga, swazi, ndebele. Un amestec de culturi, limbi, credinte religioase. Simbolul acestora din urma s-a descoperit a fi el, nascut din parinti nestiutori de carte, apartinator al populatiei xhosa. A mers la scoala, a studiat dreptul. Si, cand un clopot interior a scuturat tacerile, s-a decis. Atunci a inceput... Marsul cel Sfant, am spune noi, cu gandul la dimensiunea si intinderea cauzei pentru care s-a pus in miscare. Un mars continand momente de germinare si perioade de crestere. Raspunderi asumate. Un mars pigmentat cu actiuni hotaratoare pentru ce astepta sa se intample, pigmentat cu arestari si detentii.

Marsul isi are finalul sau apoteotic. Pentru prima data in istorie, au loc alegeri generale cu participare multietnica. Nelson Mandela - Madiba, dupa numele sau tribal - devine cel dintai presedinte de culoare al tarii sale. Va refuza insa prelungirea mandatului. Atunci s-a intamplat sa-l intalnesc la Johannesburg. I-am adresat o intrebare inspirata din prezent. Primisera Premiul Nobel cei doi negociatori pentru viitorul Africii de Sud. „Cum se simte in aceasta ipostaza?”, a fost intrebarea mea. N-a lasat loc entuziasmului intuit de mine. Dimpotriva, s-a aratat stanjenit ca este pus alaturi de cel care reprezentase dreptul fortei contra a 80% din populatia tarii sale. Totusi - nobless oblige -, conform intelegerii din timpul negocierilor, l-a pastrat dupa alegeri, alaturi de el, in calitate de prim‑vicepresedinte al tarii, pe fostul sef de stat, ultimul alb, F. W. de Klerk.

IZBAVIREA urmeaza. La mijlocul lunii iunie a.c., Mandela a fost internat de urgenta. La 95 de ani ai sai, nu surprinde pe nimeni. A surprins doar tonul apasat cu care cei care il venereaza atrag atentia ca izbavirea nu poate veni de la sine. Se cere indeplinita o clauza. Un numar de 16 membri ai clanului l-au dat in judecata pe initiator. Stramosii nu vor fi linistiti acolo unde sunt, decat atunci cand ramasitele pamantesti ale celor din familia lui Nelson Mandela vor fi readuse la Qunu. Sufletele lor nu vor avea tihna.

Procesul e pe rol…
Nelson Mandela n-a avut numai admiratori care ii pronunta cu veneratie numele, ci si inamici. Detractori. Dar, de ar exista un Mare Colan Al Bunei Sperante, cu siguranta ar straluci la reverul sau.