Acolo unde pamintul e alb si cerul e alb, iar cararile sint toate atit de albe, incit nu mai stii incotro sa apuci, acolo este noul tarim al gheturilor din inima Fagarasului: Bilea Lac.
Dincolo de albul viscolit si inghetat, de Hotelul de Gheata construit la 2.000 de metri altitudine, se afla Biserica de Gheata, un lacas de cult unic prin insasi existenta sa miraculoasa printre crestele muntilor. Ca orice biserica, si Biserica de Gheata isi primeste, fara discriminare, enoriasii de orice rit, chiar daca multi sint cocotati pe schiuri, incaltati cu clapari si infofoliti in haine groase de iarna grea… Insa drumul pina la acest minunat monument cultural si „arhitectonic“ te determina sa pretuiesti si mai mult clipele petrecute inlauntrul sau…
Zapada invaluie totul, iar albul rece si umed imi intra, din ochii deschisi numai pe jumatate, pina in suflet, si imi opreste respiratia in fata frumusetii inegalabile a iernii dezlantuite. Mirosul frigului ar vrea parca sa ma tintuiasca pe loc, alaturi de blocurile de gheata ridicate de oameni in forme de iglu si sculptate in fel si chip. „Stiti cumva care este poteca spre cabana?“, aud in spatele meu o voce stinsa, aproape indescifrabila, apoi cu greu ma intorc, incercind sa-mi gasesc interlocutorul in zapada viscolita. Nu este atit de departe cum ma asteptam, ci sta neclintit chiar linga mine, insa nu-i pot distinge prea bine chipul, in albul acela intens. Turistul ratacit prin nametii de la Bilea Lac isi tine de mina iubita, parca fiindu-i frica sa nu i-o rapeasca zapada. „Veniti dupa noi si incercati sa nu pasiti pe linga aceasta carare!“, le spune celor doi un angajat al Telecabinei, dornic sa-i ajute. De la telecabina pornesc poteci inguste prin zapada inalta, iar noi sintem nevoiti sa mergem in sir indian, avind grija in permanenta sa nu ne pierdem de grup. Ridicam din cind in cind privirea din pamint, lasind fulgii grabiti sa ne biciuiasca rece fata, incercind parca sa ne cucereasca respiratia…
La prima bifurcatie, lasam in stinga Hotelul de Gheata, cu barul lui sculptat in gheata, cu mese si scaune de gheata, paturi de gheata, statui sculptate in gheata si pahare de gheata transparenta. Poteca din dreapta duce catre biserica mica, alba, care-si casca intrarea larga, cu arcada in stil gotic, absorbindu-i pe turistii care inainteaza incet pe poteca.
In biserica totul este alb sau transparent, pentru ca nu doar peretii sint facuti din caramizi de gheata taiate de mesteri din lacul Bilea, ci si bancile… Altarul este si el la fel de inghetat ca si statuile sau basorelieful simbolizind Cina cea de taina, toate aceste elemente impregnind atmosferei un aer pitoresc…

Singura biserica deschisa tuturor cultelor religioase…
Biserica de Gheata a fost sfintita, anul acesta, in trei limbi (romana, germana si maghiara), simbata,
21 ianuarie. Slujba de sfintire a fost oficiata de mai multi preoti, repre­zentanti ai cultelor ortodox, evanghelic, greco-catolic si romano-catolic, reuniti sub aceeasi credinta. Reprezentantii bisericii au acceptat, in cele din urma, ideea de biserica de gheata, dupa ce constructia inedita a iscat foarte multe controverse.
Vremea neprielnica nu i-a oprit pe enoriasi sa urce pina la Bilea Lac pentru a participa la slujba de sfintire a singurei biserici din Romania si, poate, chiar din Europa, care nu face discriminare intre enoriasii sai, indiferent de cultul religios caruia ii apartin…  Afisind o tenta gotica, micuta constructie de gheata a fost inspirata de o biserica veche din satul sibian Malincrav, fiind destul de incapatoare pentru zeci de enoriasi sau turisti din toata lumea, care vin sa se minuneze de frumusetea ei. Organizatorii nu i-au uitat nici pe cei care vin in Romania doar pentru a se bucura de acest minunat tarim al gheturilor, acestia construind noul restaurant de gheata, cu farfurii si pahare sculptate in bucati din lacul Bilea… Dupa o masa intr-o atmosfera speciala, care aminteste de igluurile eschimosilor, turistii se pot caza la Hotelul de Gheata, inaugurat oficial simbata, 28 ianuarie…