Alexandru Jula, muzica si sentimente la superlativ
    POZA:

Alexandru Jula, muzica si sentimente la superlativ

O „lectie” de morala, de profesionalism, de vointa si de altruism, Alexandru Jula canta la fel de bine muzica pop, disco si etno, muzica din repertoriul international, cantece de petrecere, romante, balade, muzica populara si... muzica pentru copii. Protagonistul unui proiect care i‐a dezvaluit inca odata generozitatea, profesionalismul si colegialitatea - seria de spectacole „Alexandru Jula si prietenii” de la Teatrul Muzical „Nae Leonard” din Galati - Jula a intrat in amintirea generatiilor de dinainte de revolutie, impresionand de fiecare data publicul cu ale sale acorduri.

„Ma trag din neam de tarani romani, curati la suflet si sanatosi la minte! Parintii mei s‐au cunoscut inainte de Primul Razboi, in 1916. Tata a plecat la razboi si s‐a intors acasa chiar pe 1 Decembrie 1918!”. Astfel isi prezenta originile „sanatoase” Alexandru Jula, „galateanul” de Teatrul Muzical „Nae Leonard” nascut in Simleul-Silvaniei. Fericirea si candoarea copilariei traite intr-o camasuta care-i ajungea pana la genunchi, cutreierand gradinile livezile si viile, au fost inlocuite de o imagine mai putin „colorata”... Stabilit in Turda cu familia, Alexandru a fost inscris la scoala, in timp ce tatal si sora sa s-au angajat la fabrica de sticla. „Erau conditii grele, foamete, frig, purtam ghetute cu talpa din carton. La prima ploaie, cartonul se topea si umblam in talpile goale. Eram mic, dar intelegeam ca era razboi”, rememoreaza Alexandru Jula perioada cea mai grea din viata sa.

Dupa momentul 23 august 1944, pe 5 septembrie 1944 in casa familiei Jula s-a trasat prima linie a frontului si au fost cantonati soldati germani. Desi exista o oarecare teama si retinere vizavi de soldati, acestia s‐au purtat frumos micutii – cu el si cei trei frati ai sai - care ii priveau cu neincredere, pentru ca aveau si ei copii acasa. „Ne dadeau unt, ciocolata si bucatele de paine dreptunghiulara”, a marturisit Jula. Dupa cinci saptamani si trei zile familia Jula a primit din nou libertatea dupa care tanjea...
Prima intalnire cu muzica s-a intamplat sa fie tot la Turda. Pe cand se afla in gara, un ofiter aflat la fereastra vagonului canta o piesa iubita de public la acea vreme: „Sa nu ne despartit”, a lui Gherase Dendrino. „Am simtit ceva ciudat in tot corpul, un fior, o emotie, o infrigurare placuta pe care nu o intelegeam. Nici nu stiam ce mi se intampla... Acea melodie mi‐a creat o senzatie unica. Era prima mea intalnire cu muzica”. Suprins si, in acelasi timp, bucuros, Alexandru i-a spus tatalui sau fara nicio ezitare ca vrea sa studieze pianul. La auzul unor astfel de vorbe, tatal sau i-a spus pe un ton  poruncitor: „Ce, ma? Pian vrei? Dumnezeu’ lu’ muma‐ta, las’ ca‐ti dau eu pian! De maine dimineata mergi cu mine la coasa!”.

Totusi, visul sau de a patrunde tainele primei sale iubiri -  muzica – nu a fost dat uitarii. Sotul Floricai, sora sa cea mare, i-a facut cadou pe cand implinise 15 ani o chitara. Ambitios, Alexandru a incercat sa descopere singur tainele corzilor si gridului, insa, dupa un an, la Simleul-Silvaniei a profitat de indrumarea profesorului Stefan Radut, viitorul dirijor la Teatrul de Estrada din Deva.
Alexandru Jula a urmat in continuare cursurile scolii Medii Tehnice de Comert (Liceul Comercial) din Cluj, pe care a absolvit-o in 1953. „Consideram ca e un accident. Eu visam doar la scena”...Visul de a juca pe o scena s-a implinit in septembrie 1953, cand Alexandru Jula a debutat la Casa de Cultura Municipala din Bistrita, unde a activat timp de un an. Printre primele spectacole „cu public” date de Alexandru Jula s-a numarat si cel de pe mosia de la Badacin a familiei lui Iuliu Maniu.

Destinul si norocul i-au adus succesul meritat
Inca din liceu, Alexandru a cantat in cor si s‐a remarcat ca solist vocal, el fiind descoperit de profesorul Marius Cuteanu, cel care il sprijinise si il promovase si pe Corneliu Fanateanu, celebrul tenor de mai tarziu, solist al Operei Nationale Bucuresti.
Aflat in concediu la Galati, acolo unde erau stabilite surorile sale, Alexandru Jula a ajuns in scurt timp sa se indragosteasca iremediabil de orasul care-l va gazdui pana la batranete. „Cand am ajuns la Galati, primul lucru pe care l‐am facut a fost sa ma duc sa vad Dunarea. Atunci am vazut un afis al Teatrului de Estrada, cu spectacolul «Sugestii si reclamatii». Mi‐am cumparat bilet la balcon. Mi‐a placut spectacolul, dar mi‐am spus: Hmmm... Baietii astia nu canta mai bine decat mine!. A doua zi m‐am prezentat la directorul Teatrului, regretatul Aurel Manolache, care mi‐a spus: «Mai, baiete, d‐astia ca tine vin cate 15 pe zi. Hai, valea!!!». Am revenit si a doua zi. si asa, zi de zi, timp de zece zile”... Pana intr-o buna zi cand Aurel Manolache, unul dintre pionerii Estradei galatene i-a spus tanarului Jula: „De maine esti angajat provizoriu”. Astfel, Alexandru Jula devine oficial angajat la Teatrul de Estrada din Galati, transformat ulterior in Teatrul Muzical „Nae Leonard”, cu sectie de „Estrada”. Debutul la Teatrul Muzical „Nae Leonard” a fost in spectacolul „Sugestii si reclamatii”, primul pe care‐l vazuse, interpretand piesele „E toamna iar” (stefan Kardos) si „Povestea cu Ileana Cosanzeana” (Nicolae Kirculescu).

Aflat la Gataia, intr‐o padure, undeva la granita cu Iugoslavia, pentru a-si satisface stagiul militar, Jula a avut din nou noroc: intr‐o buna zi in unitate a venit pentru un spectacol Ansamblul Armatei din Cluj. L‐au cooptat imediat ca solist vocal si si‐a continuat... armata la Cluj. Cand a revenit la Galati, Teatrul de Estrada devenise Teatrul Muzical „Nae Leonard”, director pe atunci fiind Viorel Dobos. Nestiind cine este Jula, Dobos i-a gasit un loc in... cor.
in 1959, in timpul unui turneu pe litoral, Alexandru Jula a fost remarcat la unul dintre spectacole de un reprezentant al Ministerului Culturii. „Cine‐i baiatul?”  – a intrebat. „Pai, canta la noi, in cor...” – i s‐a raspuns. „Bravo, pai aveti asa o voce, iar voi o tineti in cor?!?”. Pentru a treia oara, norocul a fost de partea sa, iar titulatura de solist de muzica usoara al Teatrului Muzical „Nae Leonard” a devenit o realitate de necontestat. Au urmat mii de spectacole, sute de turnee in tara si peste hotare, iar din anii ’60 Alexandru Jula a fost distribuit in spectacolele de succes ale fiecarei stagiuni: „sapte note la concert”, „Din Galati pana‐n Carpati”, „Dansul notelor”, „Competitii pe portativ” sau „Razbunatorii de la Revista”.

Apogeul unei cariere de aproape 30 de ani: „Sotia prietenului meu” si debutul la radio si in televiziune
Pe 23 august 1960, cuplul Alexandru Jula si Ionel Miron a participat la prima emisiune de televiziune transmisa din Teatrul de Vara din parcul Herastrau din Capitala. La Radio, Alexandru Jula si Ionel Miron au debutat pe 1 ianuarie 1963, ora 16, la emisiunea „Noi interpreti romani de muzica usoara”. Invitati in studio au fost atunci Doina Badea, Alexandru Jula, Ionel Miron si Constantin Nadoleanu.intre 1965‐1971 colaboreaza si la premierele Teatrului de Revista „Constantin Tanase” din Bucuresti  – „Carnaval la Tanase”, „Aventurile unei umbrele”, „Al optulea magnific” etc.

La doi ani de la debutul la radio, Alexandru Jula a lansat piesa care a scris istoria carierei sale artistice, „Sotia prietenului meu”, o melodie care a ajuns la el dintr-o intamplare. „Piesa apartine lui Enrico Macias si fusese tradusa initial pentru un coleg de breasla de la Bucuresti, care nu a mai vrut sa o cante. Asa ca mi‐a fost incredintata mie. Am cantat‐o la o premiera a Teatrului din Galati si am avut mare succes. Poate si pentru ca textul in limba romana, scris de actorul Ciupi Radulescu, era mai mult reusit si mai profund decat cel in limba franceza. Am incercat sa o inregistrez si la Radio, sa o cant la Televiziune, dar era imposibil, din cauza cenzurii. Titlul, versurile erau considerate imorale pentru acele vremuri...”.
Falsa imoralitate a perioadei comuniste l-a determinat pe Alexandru Jula sa afirme la un moment dat ca „poate ca nu m‐am nascut cand trebuia. Poate ca trebuia sa ma nasc acum, mai incoace, sa am posibilitatea sa fac exact ce vreau, sa spun ce vreau, sa cant ce vreau si asa mai departe”... in 1995 lui Alexandru Jula i s‐a refuzat, alaturi de alti artisti renumiti, viza pentru SUA...

Cu toate acestea, talentul, simplitatea versurilor si, in acelasi timp, profunzimea mesajului transmis i-au pastrat neatins farmecul si muzica construita dupa sufletul sau plin de bucurie si daruire. „Alexandru Jula este una dintre cele mai apreciate personalitati ale muzicii usoare romanesti, un artist cu o sensibilitate deosebita, cu un glas tenoral cu inflexiuni calde, care ajunge la sufletul ascultatorului. In extraordinara sa cariera solistica, de o longevitate formidabila, dovedeste aceeasi vitalitate si tinerete sufleteasca, are acelasi succes ca pe vremuri si in ziua de azi.
Jos palaria in fata acestui coleg admirabil, care a evoluat nu o data si pe scena institutiei pe care o conduc, Teatrul de Revista „Constantin Tanase”. Am descoperit la acest om o bunatate extraordinara si foarte rara in zilele noastre, un profesionalism iesit din comun si un talent remarcabil. M‐a frapat intotdeauna modestia sa, care nu s‐a confundat niciodata cu lipsa de personalitate”, afirma Alexandru Arsinel in cartea Oanei Georgescu „Alexandru Jula”.
Muzica sa va ramane la fel de actuala indiferent de vremuri pentru simplul fapt ca, asa cum o recunostea si Catalin Crisan, „Alexandru Jula nu imbatraneste niciodata, pentru ca a stiut sa se pastreze tanar, datorita unei retete foarte simple: tineretea sufletului sau si dorinta de a fi mai bun, cu fiecare zi ce trece. Desi viata l‐a incercat de multe ori, a stiut sa treaca peste greutati, a privit inainte fara frica, cu dragoste si dorinta de a trai, de a canta si de a invinge. Oamenii acestia n‐ar trebui sa imbatraneasca niciodata! Alexandru Jula nu canta muzica veche sau muzica noua, canta muzica buna, de suflet. ii recunosti timbrul imediat si iti transmite caldura, bunatate, melodicitate”.

de Alexandru Stratan - 5971 afisari
 
         
 
4.3 - 3 voturi