Se inchina in fata muzicii care, pentru ei, este o religie. De aceea o iau atit de in serios si sint extrem de deranjati cind cei care se ocupa de muzica (alti artisti, casele de discuri, presa de specialitate) nu se raporteaza la ea cu aceeasi reverenta. In prag de an nou, am vorbit cu trupa Vita de Vie despre colinde si ler, despre albumul lor acustic, noua ambitie profesionala marca VdV, despre cum se vede Romania din globul de cristal in care se refugiaza ei, dar am adus in discutie si celebrul moment „Trei, in p**a mea“.

Am vazut, pe site-ul vostru, ca ati avut doua concerte in Piata Constitutiei, in 22 si 25 decembrie. V-a angajat primarul Oprescu sa contribuiti la eternitatea lerului?
Sorin Danescu (clape, efecte speciale): Doar unul dintre programe a fost patronat de primarie. Referitor la „eternitatea lerului“ insa, acesta este un concept interesant. Lerul are foarte putin de-a face cu Vita de Vie.
Adi Despot: Mi se pare o chestie foarte desteapta ca am ajuns sa facem misto de colinde (pauza de tras un fum lung de tigara - n. red.). Colindul are o incarca­tura religioasa. Atunci cind este cintat sau ascultat, totul se face sub o stare de smerenie. Nu e usor sa ajungi la aceasta stare, si doar simplul fapt ca interpretezi un colind nu inseamna ca ai ajuns la ea. Colindul reprezinta ceva foarte delicat, de aia mi se pare o blasfemie sa faci misto de el.

Album acustic VdV, cintat intr-o nota unica emotionala
Trecind in alt registru, stiu ca lucrati de foarta multa vreme la un proiect, pe care Adi mi l-a descris ca fiind foarte ambitios si sofisticat. Despre ce e vorba?
Adrian Ciuplea (bas): Ne-am gindit ca, dupa atitia ani, poate ca ar fi cazul sa transformam piesele noastre intr-un concept acustic si sa compunem citeva melodii noi, in aceeasi atmosfera. Deocamdata lucram, inca mai avem multa treaba. Muncim la album de vreo sase luni si simtim ca mai e de corectat, ca se poate si mai bine.
Adi Despot: E ceva ce n-am mai facut. Din punct de vedere creativ, pina acum, Vita de Vie a mers dupa o singura regula: sa cintam ceea ce simtim. Pentru ca sentimentele nu sint niciodata constante, ne-am permis libertatea de a transforma in muzica orice ne trecea prin suflet. Acum, cind vorbim despre un album acustic, trebuie sa facem exact contrariul: din toate starile trebuie sa gasim una comuna, care sa ne faca sa putem cinta un album acustic, care, desi e compus din piese diferite, global, are o stare.

Adrian, ai cintat recent cu Steve Vai. Cum a fost?
Adrian Ciuplea: Au fost doua concerte, unul in Bucuresti, celalalt in Italia. A fost o experienta… transcendentala. A fost incredibil. Am avut ocazia sa-l ascult si sa-l cunosc pe acest muzician fabulos, care m-a impresionat foarte mult.
Adi, ne-ai spus de 1 Decembrie, cind ti-ai dus copiii la parada de la Arcul de Triumf, ca nu ai facut asta din vreo pornire patriotica, pentru ca ai prea multe pe cap ca sa te preocupe identitatea ta nationala. Tineti legatura cu Romania care va inconjoara, la nivel politic, social? Aveti idee ce se intimpla in afara globului vostru de cristal?
Adrian Ciuplea: In ceea ce ma priveste, nu. Si fac tot posibilul sa ramin in starea asta. De foarte multi ani nu ma mai uit la televizor, nu urmaresc mai nimic din ceea ce inseamna circul acesta mediatic, politic.
Adi Despot: Pastram un nivel minim de informare. In timp, am reusit sa ne cream niste filtre de negare. Lucrurile acestea mondene, politice, cumva nu ajung la noi, nu reusesc sa ne influenteze. Cred ca speta noastra de muzicieni este mult mai sensibila. Avem capacitatea de a capta energii mai usor decit alti oameni, iar acesta este modul nostru de protectie. Daca deschid televizorul cinci minute, nu-l inchid si spun „ce porcarie“. Dupa cinci minute de privit la televizor, eu sint plin de nervi si-l inchid ca mosii, vorbind cu el si injurindu-l.

Apropo de realitatile acestea, pe voi v-a afectat criza?
Adi Despot: Normal ca ne-a afectat, desi numarul de concerte s-a mentinut constant, de la an la an. Sumele primite de formatie au scazut, pentru ca e firesc sa fie asa. Firmele nu mai au atitia bani de sponsorizari.

„Pentru noi, muzica este o religie“
Cum va „culturalizati“? Ultima carte, ultimul film, ultimul spectacol?
Adi Despot: Ultima carte, pe care am inceput sa o citesc acum vreo doua luni, dar nu stiu de ce ma lupt cu ea si acum, se numeste Amsterdam si este scrisa de un domn, Ian McEwan. E foarte interesanta si e si subtire, dar uite ca ma chinuiesc cu ea, in conditiile in care am citit trilogia lui Stieg Larsson (Millenium, n. red.) intr-o saptamina. Mi s-au parut bestiale cartile, chiar a fost o lectura extrem de relaxanta. Film? Nici nu mai stiu. Am inceput sa ma uit la doua seriale in paralel: Lie to Me si Breaking Bad. Geniale amindoua. Imi plac foarte, foarte mult. Nu-mi aduc aminte care a fost ultimul spectacol vizionat, dar cu siguranta ar fi fost mult sub cel pe care l-am vazut acum doi ani la Sibiu, Faust (scenariu si regia Silviu Purcarete, n. red.). Eu nu am crezut ca exista asa ceva. Este incredibil. Nu va puteti imagina. Stii, fiecare om este convins ca imaginatia lui este nelimitata si sublima, dar nu-ti vine sa crezi ca cineva si-a putut inchipui asa ceva, ba mai mult, ca a avut posibilitatea de a primi bani pentru a-si pune in practica viziunea. Este incredibil.

Ce hobby-uri atipice aveti? Pescuiti, gatiti, trageti cu pusca, faceti origami?
Adi Despot: Adrian Ciuplea, basistul nostru, are un hobby deloc placut formatiei: zboara cu parapanta. Il pasioneaza, este si foarte bun. Are vreo doua parapante, pe care le tine in depozitul, aa, adica in studioul formatiei. Pupe (Sorin Tanase, bas – n. red.) continua cu pasiunea lui foarte scumpa pentru fotografie. A, si-l mai banuiesc ca are ca hobby gradinaritul. Are o gradina enorma!
Bine, nu se ocupa el de plantat si ingrijit, dar ii place sa stea vara cu sapca pe cap, sa se uite la ogorul lui… Cit despre mine: muzica. Am copii, familie…

Incheiem cu o intrebare legata de nervi.
Adi Despot: …pentru ca tot ne aflam intr-un local care se numeste Nerv.

Da. Intrebarea este: ce mai stii despre domnisoara pe care ai invatat-o sa numere pina la trei? Ai mai auzit de ea dupa deja celebrul interviu?
Adi Despot: Pentru mine, este un umor din acela amar, cind ma gindesc ca sint cu Vita de Vie de vreo 14 ani si toata munca pe care am depus-o nu se compara cu „Trei, in p**a mea“. Adica Romania este fix tara in care o proasta si o injuratura sint pe prima pagina. Ce se intimpla in spate este total neinteresant, ba mai mult, este plictisitor. Nu am mai auzit de domnisoara. Probabil sint unul dintre putinii oameni care regreta evenimentul, desi, cind vine vorba de muzica sint foarte patimas si am pretentia ca toti cei care se ocupa, intr-un fel sau altul de muzica, sa fie la fel ca mine, sa vorbim limbajul muzical. Stii, muzica, pentru mine, pentru noi, Vita de Vie, este o religie. De aceea, e dureros ca ea, desi se numea reporter muzical, nu era. Ea si-a dorit, evident, sa fie vedeta, pentru ca a aparut la televizor. Dar ai grija ce-ti doresti, pentru ca s-ar putea sa se intimple! A ajuns vedeta. Dar ce vedeta! Mie imi pare rau, ma gindesc ca nu s-a simtit foarte bine. N-as vrea sa fiu in pielea ei. Daca as putea sa ma intorc in timp si sa sterg incidentul cu injuratura, as face-o cu mare placere.