Victoriile si tragediile aviatorilor romani
    POZA:
     
 

Victoriile si tragediile aviatorilor romani

Din data: 30 Ianuarie 2014 ora : 15:25:50
Tragedia din Muntii Apuseni, in care pilotul Adrian Iovan si studenta Aurelia Ion si-au pierdut viata, dupa ce avionul la bordul caruia se afla un echipaj medical s-a prabusit, a starnit valuri de informatii si revolte.
 
Acuze! Vinovatia s-a plimbat prin toate institutiile statului, la toate nivelurile. Cateva capete au picat. Am asistat la cateva demisii “de imagine”! Ma gandesc la studentii de la Facultatile de Jurnalism ca au o tema foarte buna pentru “Lucrarea lor de diploma”. Dar am si increderea ca ei nu se vor lasa manipulati si nu vor pica victime in procesul de “intoxicare” cu informatii livrate de institutiile statului. Pe scurt, vor sesiza pericolul asa numitului “Efect al bulgarelui de zapada”. Aruncat din varf de munte, acesta poate sa provoace o avalansa. In rostogolirea lui la vale, bulgarele aduna din ce in mai mai multe informatii, care se lipsesc de el, ajungand sa fie tot mai mare, mai vizibil si de necontrolat.

Este cazul “Tragediei din Apuseni”. Am auzit din nou ca traim intr-o tara in care libertatea este prost inteleasa. Unii au spus ca am pierdut ideile crestinismului, ale iubirii, ale recunoasterii valorilor, raspandind cu rapiditate stricaciunea. Altii ca prostia si haosul primeaza, distrugerea este la ordinea zilei - am distrus sanatate, armata, scoala, limba, industrie, agricultura... tot. Sunt si unii care cred ca avem o tara in care tragediile scot la lumina uratul din noi.

Si cand nu avem tragedii… avem uratul din altii. Romania monstruoasa, pe care noi singuri am creat-o in aceste zile, ne-a umbrit idealurile si visele. Am uitat ca exista speranta si ca o data cu aceasta, se face si schimbarea. Tot prin noi, numai cu noi, cu ajutorul nostru.

Ne-am propus, in aceste randuri, sa va oferim cateva exemple de modele ale Romaniei de mult uitata. Sunt aviatori, sunt nume scrise la loc de cinste in istoria aviatiei romanesti care, din nefericire, este un domeniu prea putin cunoscut in afara cercului restrans al pasionatilor.
Pentru ca important este cum traim si ce lasam in urma noastra, va invitam sa parcurgem povestile a 12 dintre cei mai cunoscuti aviatori ai Romaniei. Consultantul VIP a fost cunoscutul istoric Sorin Turturica.

Aurel Vlaicu. A fost primul roman care a construit un avion functional in Romania. S-a nascut in Transilvania, la Bintinti, langa Orastie, in 1882. A urmat studiile liceale la Orastie si la Sibiu, apoi pe cele universitare la Budapesta si la München. A devenit inginer mecanic in 1908 si a lucrat, timp de cateva luni, la uzinele Opel. Dorinta sa cea mai mare era insa aceea de a construi un avion si a demisionat, intorcandu-se in satul natal pentru a-si indeplini visul. La Bintinti, in primavara anului 1909, a construit un planor, pe care l-a experimentat cu succes. Incurajat, a venit la Bucuresti unde, prin intermediul lui Octavian Goga, cu care fusese coleg de liceu la Sibiu, Vlaicu a obtinut sprijinul guvernului roman de a construi un avion. A intrat pe statul de plata al Ministerului de Razboi si a primit bani si meseriasi care sa-l ajute. In schimb, avionul ajungea in posesia armatei romane. Avionul pe care Aurel Vlaicu l-a construit a fost gata la sfarsitul primaverii anului 1910. Primul zbor l-a facut in ziua de 17 iunie. Astfel, Romania a devenit a doua tara din lume, dupa Franta, care a detinut aviatie militara. In anii 1911-1912, Aurel Vlaicu a participat la diferite concursuri aeriene, cu un al doilea avion construit de el („Vlaicu 1911”) cel mai important moment fiind concursul international de la Aspern-Viena, unde Aurel Vlaicu a ocupat de doua ori locul intai (invingandu-l pe cel mai cunoscut aviator al epocii, francezul Roland Garros) si doua locuri doi. Din pacate, la 13 septembrie 1913, Aurel Vlaicu si-a pierdut viata dupa ce s-a prabusit cu avionul la Banesti, langa Campina, pe locul unde astazi se ridica monumentul care ii este dedicat. Dorise sa zboare peste Carpati pentru a-i uni simbolic pe romanii din Regat cu cei din Austro-Ungaria. A fost al doilea aviator roman care a murit in accident aeronautic, dupa locotenentul gheorghe Caranda, cazut la Cotroceni, la 20 iunie 1912.

George Valentin Bibescu. Printul Bibescu a fost – se pare – primul automobilist si primul aviator al Romaniei. Ca aviator, si-a luat brevetul international cu nr. 20, in Franta, la scoala celebrului pilot Louis Bleriot, cu care, de altfel, era prieten. A fost fondatorul Automobil Clubului Roman, Aeroclubului Romaniei si al Ligii Nationale Aeriene. De asemenea, a fost membru fondator al Federatiei Aeronautice Internationale si a detinut functia de presedinte al acesteia din 1930 pana in 1941. In primavara anului 1931 avionul in care se afla a aterizat fortat undeva in zona de nord a Indiei si a luat foc. George Valentin Bibescu a reusit sa supravietuiasca accidentului, nu si tanarul pilot Radu Beller, care il insotea. Astazi, este mult mai cunoscuta in Romania sotia sa, Martha Bibescu.

Andrei Popovici. A fost unul dintre primii aviatori ai armatei romane. Fiu de cfr-ist, s-a nascut la 16 august 1883 intr-un vagon de marfa, pe o linie secundara din zona Focsanilor. A devenit aviator in 1913 si a fost instructor, apoi director tehnic al Scolii Militare de Zbor de la Cotroceni. Tot in 1913 a devenit primul aviator roman care a aparut intr-un film, cand a zburat cu avionul sau in timpul filmarilor pentru Otelul razbuna. In timpul bataliei de la Marasesti, maiorul Popovici a fost comandantul aviatiei militare. Dupa razboi a parasit aviatia militara. In anii 1936-1941 a fost directorul aviatiei civile (Societatea L.A.R.E.S.).

Gheorghe Banciulescu a fost primul aviator din lume care a zburat cu ambele picioare amputate. In timpul Primului Razboi Mondial era sublocotenent de infanterie si a vazut razboiul din transee, fiind decorat in urma bataliei de la Marasesti. Dupa razboi s-a apropiat de aviatie si a devenit pilot in anul 1919. Din nefericire, la 12 septembrie 1926, avionul in care se afla impreuna cu mecanicul Ion Stoica s-a prabusit pe teritoriul Cehoslovaciei, in timpul unui zbor de la Paris la Bucuresti. Ion Stoica si-a pierdut viata, iar lui Banciulescu i-au fost amputate ambele picioare de la jumatatea tibiei. A surprins pe toata lumea cand, un an mai tarziu, a reusit sa decoleze singur la bordul unui avion (desi i-a promis sotiei sale ca nu se va mai urca niciodata intr-un avion). A continuat sa zboare pentru inca opt ani. A murit la Cairo, in urma unei febre severe, in aprilie 1935, la varsta de 37 de ani. In amintirea sa, unitatea militara de aviatie de la Otopeni – Baza 90 Transport Aerian – ii poarta numele.

Smaranda Braescu. A fost cea mai importanta sportiva a Romaniei pana la instaurarea comunismului. S-a nascut la 21 mai 1897, in comuna Hantesti (azi in judetul Galati) si a fost invatatoare. Si-a dorit din adolescenta sa devina aviatoare, dar pentru ca legile Romaniei nu permiteau unei femei sa obtina licenta de zbor, a ales sa se faca parasutista. A mers la Berlin si a obtinut brevetul de parasutist in iulie 1929. A revenit in Romania si a inceput sa participe la diferite spectacole aeriene. La 17 august 1930, la Satu Mare, a suferit un accident la aterizare care a tinut-o sase luni in spital. Dupa iesirea din spital a decis sa continue sa sara si, mai ales, sa faca performanta. La 2 octombrie 1931 a sarit deasupra Baraganului de la 6.200 de metri, doborand recordul mondial feminin. La 19 mai 1932 se afla in Statele Unite, la San Francisco. A urcat cu un avion la peste 21.000 de picioare si s-a aruncat in gol, deasupra campiei Sacramento. I s-au omologat 7.233 de metri si a devenit posesoarea recordului mondial absolut la parasutism. A mai ramas in SUA inca un an, obtinand brevetul de pilot (a fost a treia aviatoare a Romaniei, dupa Elena Caragiani si Ioana Cantacuzino). Urmatoarea mare performanta a avut lac la 19 mai 1936, cand a traversat, fara escala, Marea Mediterana, la mansa avionului personal, pe care il botezase Aurel Vlaicu. In anii celui de-al Doilea Razboi Mondial a fost instructor pentru prima subunitate romaneasca de parasutisti militari (1941) si a participat, in calitate de pilot pe avioane sanitare, la dramatica batalie de la Stalingrad (1942). In 1946, din motive politice, a fost data in urmarire de autoritatile comuniste. Nu se stie exact ce s-a intamplat cu ea. Exista presupuneri ca s-a ascuns la o manastire din judetul Cluj si ca a murit de cancer mamar in 1948. O alta varianta este aceea ca a parasit tara in secret si ca a trait in Franta.

Constantin Bazu Cantacuzino. Ca aviator, a fost o adevarata legenda in anii interbelici si in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, fiind considerat de multi cel mai mare acrobat al Romaniei. Bunicul sau a fost omul politic Gheorghe Grigore Cantacuzino Nababul, unul dintre cei mai bogati oameni ai Romaniei, fost, in doua randuri, prim-ministru al Romaniei. Tatal sau a fost Mihai Cantacuzino, primar al Capitalei si mare automobilist. Dupa moartea acestuia in anii ’20 in accident de automobil, mama sa, Maruca, s-a recasatorit cu George Enescu. Lui Constantin i s-a spus Bazu, dar nimeni nu stie exact de ce a avut aceasta porecla. S-a nascut la 11 noiembrie 1905 si a invatat sa zboare destul de tarziu, la varsta de 27 de ani. A fost un pilot desavarsit, zburand exceptional atat pe avioane de lupta, cat si pe avioane civile de acrobatie sau de transport. A castigat mai multe concursuri aeriene si a beneficiat de multa atentie din partea presei. In anii celui de-al Doilea Razboi Mondial a luptat in aviatia de vanatoare, infruntand, pe rand, aviatia sovietica, americana si germana. A avut numeroase inclestari aeriene si a fost creditat cu 69 de avioane inamice doborate, nefiind depasit de niciun alt pilot roman. Dupa razboi a plecat din Romania. A murit in Spania, in 1958, in urma unui ulcer agravat de faptul ca a trebuit sa se intretina zburand in mediul toxic al aviatiei utilitare.

Alexandru Alecu Serbanescu. A fost al doilea as al Romaniei (dupa Bazu Cantacuzino), fiind creditat cu peste 50 de avioane doborate. Initial a fost ofiter de vanatori de munte. Ca si Bazu, a devenit aviator la 27 de ani. A luptat pe front in aviatia de vanatoare in perioada martie 1942 – august 1944 si a fost decorat cu cea mai inalta decoratie romaneasca, Ordinul National „Mihai Viteazul”. A ramas celebru pentru ca la 18 august 1944 a decolat in fruntea ultimilor 12 piloti pe care ii mai avea in subordine si a angajat lupta, in conditii dramatice, nu sutele de avioane de bombardament si de vanatoare americane. A fost doborat si s-a prabusit la Rusavat, pe valea Buzaului. In amintirea sa, scoala din satul natal Colonesti si baza aeriana militara de la Bacau ii poarta numele.

Dan Vizanty. Capitanul aviator Dan Vizanty a fost un alt erou al romanilor, decorat cu Ordinul National „Mihai Viteazul” in anii celui de-al Doilea Razboi Mondial. S-a nascut la Botosani in 1910 si a murit la Paris in 1993. A fost un aviator foarte talentat si a zburat pe avionul de vanatoare de tipul I.A.R.-80, construit la Brasov. Si el i-a infruntat pe sovietici, pe americani si pe germani, fiind creditat cu 16 victorii aeriene. A intrat in istorie in ziua de 10 iunie 1944 cand, aflat in fruntea Grupului 6 Vanatoare, care avea in responsabilitate apararea Capitalei, a reusit sa surprinda o formatie americana si sa doboare cel putin 20 de avioane de tipul P-38 „Lightning”.

Aurel Raican. A fost primul aviator militar roman care a zburat pe un avion de lupta cu reactie (a mai fost creditat cu aceasta calitate si aviatorul Tudor Greceanu, dar nu s-a descoperit inca un document care sa confirme acest lucru). Aurel Raican era, in 1951, comandantul Regimentului 14 Aviatie Vanatoare avand 23 de ani si gradul de maior. Unitatea sa se afla pe aerodromul Ianca, impreuna cu Regimentele 11 si 12. Pe acest aerodrom se mai aflau si instructori sovietici, care aveau misiunea sa-i invete pe tinerii piloti romani cum se zboara pe un avion cu reactie. La 26 iunie 1951 au zburat, cu avionul monoloc Iak 23, cinci piloti romani. Primul dintre ei a fost maiorul Raican si, astfel a intrat in istorie.

Aurel Niculescu. S-a nascut la Galati, la 20 ianuarie 1924 (a implinit 90 de ani de curand). A invatat sa zboare in 1942, cand avea 18 ani, la Scoala de Pilotaj de la Rosiorii de Vede. A intrat in aviatia militara in 1946 avand gradul de sublocotenent. A facut parte din prima generatie de piloti care au invatat sa zboare pe avioane cu reactie. In anii ’50, la parazile de 23 August, cand avioanele de productie sovietica MiG-15 survolau Bucurestiul, Aurel Niculescu era comandantul formatiei. Pana sa implineasca 40 de ani a fost, pe rand, comandant de divizie aeriana (avea in subordine peste o suta de avioane de lupta, in conditiile in care Romania avea trei divizii aeriene) si comandant al Scolii de Ofiteri de Aviatie. Varful carierei l-a atins in 1977, cand a devenit comandant al Comandamentului Aviatiei Militare, avand in subordine aviatorii si parasutistii militari (functie detinuta doar pentru doua luni). In anii 1981-1982 a condus singura misiune externa a armatei romane din perioada comunista intr-un teatru de razboi: a fost comandantul unui grupul de specialisti romani care au creat o scoala de pilotaj in Angola, la Negage.  

Ion Dobran. Generalul Ion Dobran este unul dintre ultimii piloti in viata ai Romaniei care au luptat in al Doilea Razboi Mondial. Este absolvent al Liceului Militar „Mihai Viteazul” din Targu Mures, promotia 1939. A urmat Scoala de Ofiteri de Aviatie de la Cotroceni si a devenit sublocotenent aviator in 1942. A ales aviatia de vanatoare si a fost incadrat in Grupul 9, cu care a luptat pana in ultima zi de razboi, zburand pe avionul Messerschmitt 109. A avut 11 victorii aeriene, reusind sa doboare atat avioane sovietice, cat si americane si germane. A fost, la randul sau, doborat de trei ori, scapand cu viata de fiecare data, fara a fi nici macar ranit. Dupa razboi a fost scos din armata de comunisti si s-a intretinut muncind ca strungar la uzina „Timpuri Noi”. A fost reangajat in aviatie in 1966, un an la aviatia utilitara, iar din 1967 pana in 1973 la TAROM, de unde a iesit la pensie. In luna ianuarie a anului 2010, la Muzeul Aviatiei, a avut loc intalnirea dintre generalul Ion Dobran si colonelul american Barrie Davis; cei doi s-au infruntat, la 6 iunie 1944, in sudul Basarabiei, americanul fiind doborat.

Legenda foto: Sorin Turturica, Capitanul Constantin Cantacuzino felicitat de un general sovietic in ultimele luni ale celui de-al Doilea Razboi Mondial, Principele George Valentin Bibescu.

de Anca Lapusneanu - 4259 afisari
 
         
 
3.0 - 1 voturi