Sinuciderea, ultima agresiune impotriva sufletului
    POZA:
   
 

Sinuciderea, ultima agresiune impotriva sufletului

Din data: 15 Septembrie 2012 ora : 08:20:43
In fiecare an, 10 septembrie marcheaza Ziua Mondiala de Prevenire a Suicidului. Romanii care au nevoie sa vorbeasca despre aceasta problema au la dispozitie un site si un numar de telefon gratuit la care vor primi ajutor.

“Stiu ca viata iti poate juca uneori feste. Stiu ca poti ajunge in anumite momente in care sa te intrebi de ce merita sa traiesti, daca totul este asa cum este in viata ta. Si totusi… daca tot ai citit pana aici, fa-ti timp inca doua minute sa citesti si restul postarii. Nu imi permit sa te retin mai mult. Stiu ca esti intr-un moment in care «repede» este cuvantul de ordine.” Este unul dintre mesajele care te intampina pe http://suicid.wordpress.com, grup virtual de suport creat pentru persoanele care au nevoie de ajutor intr-un moment de criza. Dupa cum ne spune dr. Emanuel Adrian Sarbu, omul care sta in spatele acestui site la nivel de idee si de moderare zilnica, majoritatea celor care ajung aici pentru prima oara sunt trimisi de Google, in cautarile lor dupa “moarte usoara”, „cum sa te sinucizi”, „cum sa mori usor”, „cum sa mori fara dureri”. Insa, dupa ce ajung pe site si citesc povestile de viata ale altora care, ca si ei, si-au dorit moartea la un moment dat, au o ezitare – una salvatoare.
Sunt oameni pentru care, la un moment dat, viata nu mai are sens, oameni disperati, care sufera enorm si care vad in sinucidere singura modalitate prin care pot opri aceasta suferinta. Motivele pe care le invoca ne deprima pe oricare dintre noi: o dezamagire in dragoste, o cearta crunta cu cei dragi, datorii la banci, un esec la examen. Ceea ce difera este felul in care ei reactioneaza la acesti stimuli, picatura care le-a umplut paharul…
“Am unele momente in care ma simt atat de abandonata incat imi vine sa ma duc la orice persoana de pe strada sa o rog sa ma tina in brate cinci minute”.*

Solutie falsa si fara cale de intoarcere
Nu exista doua sinucideri la fel. Exista insa trasaturi comune tuturor celor care apeleaza la gestul extrem. Potrivit psihiatrului Edwin Schneidman, citat de prof. dr. Doina Cosman in lucrarea sa “Suicidologia” din 1999, acestea sunt durerea psihologica intolerabila, sentimentele de neajutorare, de disperare, care scad capacitatea persoanei de a gasi solutii alternative, evitarea confruntarii cu anumite situatii interpretate drept stresante. Pentru acesti oameni, suicidul devine singura modalitate de-a suspenda fluxul constiintei si de a pune capat suferintei – “o falsa rezolvare, din pacate fara cale de intoarcere, pentru o problema temporara” (Emanuel Adrian Sarbu, doctor in teologie si autorul cartii “Suicidologie intergrativa”). Cu toate acestea, trebuie mentionat ca orice persoana cu ganduri suicidare oscileaza intre dorinta de a pune punct si dorinta de a se salva.

“Hei, R, aceste greutati pe care ti le pui singura in spate, parca ai cauta iubire...”.*
Potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS), la fiecare 40 de secunde, o persoana isi sfarseste viata prin suicid. Tot OMS avertizeaza ca numarul sinuciderilor a crescut cu 60% in ultimii 45 de ani. Rata sinuciderii nu este influentata de educatie, de inteligenta, de stilul de viata, de nivelul de trai, desi numarul mare de sinucideri in randul artistilor ne-ar face sa credem altceva. Si nici depresia nu prea tine cont de aceste conditii: poti sa termini un master si sa fii deprimat, dupa cum poti munci cu bratele, in aer liber, si sa-ti iei adio de la viata. “Inca nu exista evidente notabile care sa spuna ca rata sinuciderii ar fi mai elevata la intelectuali decat la agricultori, de exemplu”, ne spune prof. dr. Doina Cosman, presedintele Aliantei Romane de Prevenire a Sinuciderii.
De asemenea, este un mit ca sinuciderea ar aparea numai la persoane care sufera de afectiuni psihice. Depresia, psihozele si dependenta de droguri cresc riscul suicidar, este adevarat, dar la acest gest ajung sa apeleze si unele persoane care au suferit o trauma majora. Mai ales in randul copiilor si adolescentilor, sinuciderea este urmarea unui gest impulsiv. Rata sinuciderii depinde si de accesul la potentialele arme letale - nu vom prezenta insa modalitatile la care au apelat romanii pentru a-si pune capat zilelor, dupa cum nu vom aminti nici numele persoanelor publice care au crescut ratingul presei prin gestul lor suicidar. Aceasta pentru ca, atunci cand intalneste un teren vulnerabil, sinuciderea poate fi contagioasa. “Cred ca aceste gesturi n-ar trebui mediatizate, chiar daca ele au un impact mare in populatie si cresc ratingul, ar trebui sa existe aceasta preocupare pentru om si pentru binele lui si sa nu se mediatizeze deloc”, ne marturiseste dr. Raluca Grozavescu, medic specialist in psihiatria copilului si adolescentului la Spitalul Clinic de Psihiatrie “Prof. dr. Alexandru Obregia” din Bucuresti.
Din acelasi motiv, nu vom cita din minunatii scriitori care au scris despre moarte, despre meseria de a trai sau despre raritatea fericirii la oamenii inteligenti. Ne vom referi insa la Thomas Moore, psihoterapeut american care a petrecut 12 ani intr-un ordin de calugari si care a scris despre ingrijirea sufletului: “Sa tinem minte: sufletul apare cel mai usor chiar in acele locuri in care ne simtim inferiori.”

“Ce rost are sa traiesti cand totul in jurul tau se naruie. Parintii mei nu mai sunt, au murit pe rand, tata - cand aveam 5 ani, bunicul la 6, mama la 16. Acum, dupa un an de zile, relatia mea cu persoana pe are am iubit-o si o iubesc atat de mult s-a terminat. s…t Am pierdut tot ce iubeam. Cat poate un om indura, pentru ce, pentru cine?... Nu vreau sa innebunesc, asta daca nu s-a intamplat deja…”.*

Cum te eliberezi de povara
O modalitate de ingrijire a sufletului este scrisul. Dupa cum explica Adrian Sarbu, asta se intampla in primul rand datorita laturii sale cathartice, a faptului ca ii permite celui care scrie sa se descarce emotional. Apoi, pentru ca ii permite sa isi ordoneze anumite ganduri. “Simplul fapt ca dai glas trairilor interioare te ajuta sa mergi mai departe, pentru ca orice problema impartasita cu cineva care te asculta si despre care ai macar senzatia (daca nu poti avea si certitudinea) ca ii pasa pare mai usor de suportat. Este ca si atunci cand, prabusit sub povara unui bagaj mult prea greu pentru o singura persoana, esti ajutat de cineva sa duci sarcina respectiva o parte din drum si, treptat, ajungi sa te inveti cu greutatea respectiva, capeti suficienta forta pentru a putea continua de unul singur. Insa acel ajutor, sosit la vremea potrivita, a fost vital si te-a ajutat sa nu te prabusesti definitiv.”

Nu esti singur
La Centrul de Prevenire a Tentativelor de Suicid din cadrul Spitalului “Prof. dr. Alexandru Obregia” din Bucuresti, ajutorul vine prin intermediul vocii. Din 2 noiembrie 2009, orice persoana care vrea sa-si descarce sufletul poate sa sune la numarul de telefon 0800 080 100. La orice ora din zi si din noapte, le va raspunde cineva. Voluntarii care lucreaza aici, persoane tinere, masteranzi la psihologie, la asistenta sociala sau asistenti medicali specializati in psihiatrie, spun ca ofera sugestii, nu sfaturi. Lucreaza in ture de cate sase ore, iar noaptea - de opt (de la 22 la 6).  Dupa cum ne explica dr. Elena Branaru, medic primar in psihiatrie infantila si presedintele Asociatiei de Suidologie, linia telefonica a fost dedicata la inceput copiilor si adolescentilor, dar acum primesc telefoane indiferent de varsta, din toata tara. “Ii asculti, la inceput vorbesc repede-repede, precipitat, apoi treptat se calmeaza, scad ritmul, ajung sa inteleaga de ce au ajuns in situatia respectiva si atunci incepi sa discuti cu ei. Si dintr-odata problemele nu li se mai par chiar atat de grave”, ne spune medicul Elena Branaru.

Salvarea se afla in fiecare
Telefonul nu a sunat in ora pe care am petrecut-o la Centru si am inteles ca numarul apelurilor a scazut, de-a lungul timpului. In schimb, a crescut durata convorbirilor, semn ca solicitarile sunt reale. La telefon se rezolva o criza, se ofera niste repere si, de multe ori, persoana care solicita ajutorul revine pentru sugestii. Atunci cand voluntarul suspecteaza existenta unei boli psihice, recomanda efectuarea unui control medical. Au fost si cazuri in care au sunat parinti pentru ca li se parea ca ceva nu este in regula cu copilul lor.
Stau de vorba cu Florentina Andrei, psiholog psihoterapeut, cu Valentina Neacsu, asistent medical cu specializare in psihiatrie si cu Oana, absolventa de psihologie – toate voluntari in cadrul Centrului de la infiintarea lui. Le intreb cum procedeaza, concret, cand cineva suna in criza - imi dau exemplul unui tanar de 23 de ani care a sunat zilele trecute spunand ca nu mai are pentru ce trai. “Din aproape in aproape, i-am gasit punctul forte - si-a adus aminte ca nu si-a hranit cainele si, treptat, s-a calmat, a considerat ca merita sa se mai gandeasca la gestul sau. Pentru mine, ca psiholog, a fost colacul de salvare. Intotdeauna salvarea de la ei vine”, ne spune Florentina.

Comunicarea parinte-copil, esentiala in prevenirea suicidului
Multe dintre tentativele de suicid care au loc la copii si adolescenti sunt urmarea faptului ca, aflati la varsta imaturitatii emotionale, acestia nu au cu cine sa comunice. Iata ce ne spune psihiatrul Elena Branaru: „Nu oricine apeleaza la acest gest, trebuie sa ai o anumita structura, o vulnerabilitate de fond, cum spunem noi. Dar, lasand la o parte aceasta vulnerabilitate, ce mi se pare foarte important in prevenirea suicidului la copil si adolescent este comunicarea parinte-copil. Trebuie sa fie o comunicare reala, asculta-l ca sa te poata asculta, respecta-l ca sa te respecte, acorda-i atentie, arata-i ca-ti pasa si ca esti alaturi de el, de problemele lui, pe care poate le consideri minore in comparatie cu ale adultilor. Ajuta-l sa construiti impreuna si sa va intalniti pe delicata punte sufleteasca dintre voi. Si nu uitati, ca parinti, ca timpul este important din punct de vedere calitativ, si nu cantitativ. M-am confruntat  cu multi parinti care-mi spuneau cum si-ar dori sa dea timpul inapoi. Si asta pentru ca atunci, la furie, la manie, in absenta unor moment de ragaz, au spus cuvinte adolescentului lor. Cuvinte care dor si pot schimba destine. Si asta au aflat mai tarziu.”
Nu in ultimul rand, dupa cum subliniaza si medicul psihiatru Raluca Grozavescu, adolescentii sunt impulsivi, ei pot sa actioneze pe moment si teama lor de moarte este mai mica decat in cazul adultului. “Si este foarte important ca adolescentul si copilul sa aiba valori pe care sa le invete din familie, sa se bucure de viata, sa aiba o privire catre viitor, sa fie preocupati de viata lor, de scoala, de activitati extrascolare - sport, arta, mers pe munte, toate acestea devenind factori de protectie impotriva influentelor periculoase din jur”.
*fragmente preluate de pe http://suicid.wordpress.com

Semne de avertizare a suicidului:
-Orice discutii despre sinucidere, moarte sau autovatamare, cum ar fi „Imi doresc sa nu ma fi nascut”, „Daca ne vom revedea vreodata”, „Mai bine muream/ma omoram”;
-Doresc sa aiba acces la obiecte care ar putea fi utilizate intr-o tentativa de suicid;
-Persoana respectiva este preocupata de moarte sau violenta, scrie poezii sau povestiri despre moarte;
-Prezinta sentimente de neajutorare, lipsa de speranta si de captivitate (“Nu exista nicio cale de iesire”). Convingerea ca lucrurile nu vor fi mai bine sau nu se vor schimba;
-Sentimente de inutilitate, vinovatie, rusine, ura de sine, senzatie ca este o povara (“Toata lumea ar fi mai bine fara mine”);
-Efectuarea unui testament scris sau verbal, „sa ai grija tu de…”;
-Vizite neobisnuite sau neasteptate sau apeluri catre familie si prieteni, spunand la revedere oamenilor in cazul in care nu se vor revedea;
-Izolarea sociala. Dorinta de a fi lasat in pace.
-Comportament autodistructiv, consumul de alcool sau droguri, condusul riscant, sexul neprotejat, asumarea unor riscuri inutile: „oricum vreau sa mor”;
-Un sentiment brusc de calm, resemnare si fericire, dupa ce a fost extrem de deprimata, poate insemna ca persoana a luat decizia sa se sinucida.

“Ingrijirea sufletului este un mod fundamental diferit de a privi viata zilnica si cautarea fericirii. Accentul poate sa nu fie pus deloc pe probleme. O persoana si-ar putea ingriji sufletul cumparand sau inchiriind o bucata buna de pamant, alta alegand o scoala potrivita sau un program de studii adecvat, alta zugravindu-si casa sau dormitorul. Ingrijirea sufletului este un proces continuu care se preocupa nu atat de mult de repararea unei defectiuni majore, cat de participarea la micile detalii ale vietii de zi cu zi”. (Thomas Moore)

de Mariana Minea - 6739 afisari
 
         
 
4.0 - 2 voturi
 

Alte evenimente

Arhiva Ultima Ora