Patron de presa! Nu vazusem niciodata vreunul. In tineretea noastra, asa i se zicea lui Eugen Barbu: “Patroane”. Dar Eugen Barbu era mai degraba “patron” de directie culturala. In revistele lui nu scriai decit ce stiai ca-i placea “patronului”. Pe Mihai Carciog, pe vremea aceea, il vedeam la Casa Scriitorilor. Faceam parte dintr-o alta grupare decit el, tinerii furiosi de atunci, optzecistii. Nu ne-am cunoscut. Adica, n-am stat la aceeasi masa. Stiam doar ca se ocupa, ca tehnoredactor, de almanahurile literare. Circula si o legenda: ca ar avea un unchi bogat in Anglia. Mai apoi s-a vazut ca nu era o legenda. Dupa 1990, tot acolo, la o masa, aceeasi, de asta data, Mihai Carciog tinea sa-mi vorbeasca. Deschise o geanta diplomat si-mi arata interiorul: era burdusita cu pachete de 100 de lei. “Ce zici? Vii la noi?” “La noi” era revista “Expres”. Mihai stia ca aveam si noi un “la noi”, revista “Cuvantul”. Apareau revistele precum ciupercile dupa ploaie pe vremea aceea. Mihai era pus pe fapte mari, dorea sa-i aiba la “Expres” pe cei mai buni. A reusit intrucitva, dar stia ca cei mai buni sunt la noi, la concurenta. Mai apoi, Mihai a investit tot ce a cistigat intr-un ziar nou. Acela avea sa fie primul cotidian din Romania care facea o noua scoala de jurnalism “Evenimentul zilei”! A incercat sa treaca, dupa acest succes fulminant, la presa de televiziune. Aici mergea in pierdere si s-a oprit. Mihai a ramas patron de presa pina spre anul 2000, cind a vindut “Evenimentul zilei” si s-a retras din joc. Vorba ceea: ori suntem cei mai buni, ori nu mai suntem! Era tatic din nou (se recasatorise) si a ales sa-si vada de cresterea odraslei. Mihai n-a vrut sa fie “mogul”. Nu s-a amestecat niciodata in directia editoriala a publicatiilor pe care le patrona. Politica nu devenise inca un complex mediatico-mafiot. A prins vremuri mai romantice un pic. Au venit peste el, apoi, multe probleme de sanatate. S-a retras in zone cu aer cald. Mai venea, rar, prin tara. Ramasese acelasi spirit viu, cu o mare capacitate de intelegere a realitatilor. Nu era nimic fals in el. Nici macar resemnarea sa nu era falsa. In istoria presei scrise de la noi, epoca lui Mihai Carciog este legata si de oamenii pe care i-a cultivat: Cornel Nistorescu, Ion Cristoiu, Radu G. Teposu… Daca nu s-ar fi retras dupa anii de romantism ai presei scrise (urmau anii de cinism ai televiziunilor de stiri), Mihai avea de gind sa organizeze un club al presei din care sa nu faca parte doar patronii, ci si elita jurnalistilor. O sa ne fie dor, din ce in ce mai dureros o sa ne fie dor de oameni ca el. Dumnezeu sa-l tina in paza Lui!