In plin an Caragiale (na, ca era sa scriu „in plin ev Caragiale”!) iata ca Radio Romania si Editura Casa Radio vin cu o surpriza! Este vorba despre CD-ul ce poarta un titlu simplu si direct: „I L Caragiale. 3 schite prahovene citite de Virgil Ogasanu”, aparut in seria consacrata de radio-ul national marcarii unui secol de la moartea lui Caragiale. Este vorba despre o inregistrare difuzata, in premiera, in ianuarie 2003, la incheierea „Anului Caragiale – 2002”, care a marcat implinirea a 150 de ani de la nasterea eternului si fascinantului care iscalea cu talc subtire: „Al matale, Caragiale”, si care si-a pastrat neatins farmecul, in primul rand datorita lecturii de exceptie a actorului, el insusi de exceptie, care este Virgil Ogasanu. Cele trei schite sunt: ”Grand Hotel Victoria Romana”, „Boborul” si „O zi solemna”. In sprijinul demersului lor, cei doi realizatori ai florilegiului – redutabilii oameni de cultura Pusa Roth si Costin Tuchila – il aduc pe Nicolae Iorga: „Fara Ploiesti, nu poate intelege nimeni pe Caragiale”. Dupa care incheie: „Fara Ploiesti si, indraznim noi sa adaugam, fara spatiul prahovean”.

Intr-adevar, atat „Grand Hotel «Victoria Romana»” cat si „Boborul!” isi au actiunea in Ploiesti, in vreme ce a treia schita, „O zi solemna”, se petrece la Mizil, asadar tot pe meleaguri prahovene.

Dar, daca despre „Grand Hotel…” inca G. Ibraileanu observase ca aici „d. Caragiale si-a batut joc cu mult spirit de obisnuitele accese de duiosie dupa locul natal”, as spune ca aceeasi observatie se potriveste, prin extensie de sfera, si pentru celelalte doua piese.

Asta cu atat mai mult cu cat, daca in prima bucata nu avem decat niste eroi anonimi, simpli figuranti pe care autorul ii inregistreaza cu sarcasm tocmai spre a sublinia prapastia dintre fatada frantuzita a locatiei (sic!) si atmosfera atot-stapanitoare a Portilor Orientului, in celelalte doua ne intalnim cu personaje reale. Astfel, in „Boborul!”, a carei actiune se petrece in putinele ore ale asa-zisei Republici de la Ploiesti (editorii atrag atentia ca, in textul aparut prima data in gazeta „Epoca” cuvantul „Boborul” este scris cu doi de „o” anume spre a sublinia intonatia patriotarda!) eroii sunt capitanul Alexandru Candiano Popescu si garibaldistul Stan Popescu. Doua personaje care, cred, ar fi meritat sa fie eroii unor scrieri de sine statatoare ale lui Caragiale. Bunaoara, cei doi participasera la actul de la 11 februarie 1866, adica la rasturnarea lui Cuza, ba chiar volintirul Stan Popescu ar fi fost vizitiul care l-a transportat in mare taina pe acesta pana la vama austriaca de la Predeal. Devenirea lui Candiano Popescu, antiregalistul jurat, este ea insasi demna de pana lui Caragiale: participant la Razboiul de Independenta el va fi, pe rand, prefect al Politiei Capitalei si din 1880, aghiotant regal vreme de 12 ani batuti pe muchie. Va dati seama ce personaj ar fi scos de aici nenea Iancu?!...

La fel de savuros este si personajul din „O zi solemna”, ambitiosul primar de Mizil, Leonida Condeescu. Din aceeasi tableta introductiva scrisa de Pusa Roth si Costin Tuchila aflam ca pe primarul conservator Caragiale l-a cunoscut prin 1899. S-a intamplat mai apoi ceva mai interesant, cu adevarat din specia: „viata bate literatura”. Asa dupa cum isi va aminti I. Suchianu (el insusi un personaj demn de o evocare aparte), atunci cand Leonida Condeescu a citit schita lui Caragiale, aparuta in „Universul”, mai intai s-a cam suparat dar, la sfarsit „a izbucnit intr-un ras de s-a cutremurat casa”. Iar, ca semn ca nu ii poarta nici-o suparare, i-a trimis lui Caragiale „sase butelii de vin vechi, un curcan ingarsat pentru Sfintele sarbatori si o scrisoare de multumire ca l-a facut nemuritor”.

Mai mult, prin 1902, invitat la banchetul organizat pentru sarbatorirea a 25 de ani de activitate literara a lui Caragiale, acelasi Leonida Condeescu ii telegrafia sarbatoritului, fireste de la Mizil: ”Imprejurari serioase ma impiedica de a participa la festivalul ce se da azi in onoarea Dv, va rog sa primiti urarile mele sincere”.

Multe ar mai fi de povestit despre cele trei schite prahovene, dar nu vreau sa va rapesc placerea aleasa de a le reasculta in atat de rafinata lectura a lui Virgil Ogasanu. O lectura deloc teatrala si, tocmai de aceea, cu adevarat de un inalt rafinament artistic.
”I. L. Caragiale, 3 schite prahovene citite de Virgil Ogasanu”, Editura Casa Radio, Colectia „Lecturi pe Intuneric”, 2012