Cristina Verona, un paradox al succesului
    POZA:
 
 

Cristina Verona, un paradox al succesului

Din data: 18 Iulie 2011 ora : 18:00:51
Coincidenta macabra intre inceputul lunii iulie, anul trecut, si iulie 2011: actul de sinucidere a doua femei aparent puternice si de succes- cantareata Madalina Manole si jurnalista Cristina Verona. Daca la un an de la disparitia "Fetei cu parul de foc" inca mai exista intrebari fara raspuns in ce priveste moartea sa, tot in aceasta perioada, in cazul jurnalistei Cristina Verona, gasita moarta impreuna cu mama ei, in apartamentul din cartierul rezidential Primaverii, au aparut noi dezvaluiri. O apropiata a Cristinei Verona a declarat ca femeia nu ar fi fost la prima tentativa de a-si pune capat zilelor. Inca de anul trecut, specialista in relatii publice, fost redactor-sef al multor publicatii de renume, “jurnalist profesionist si experimentat”, potrivit celor care au lucrat cu ea, a vrut sa-si incheie socotelile cu viata, dorind sa se arunce dintr-un tren luat la intamplare, cu destinatia Ungaria. Spunea ca se simtea urmarita. Nu a mai durat mult timp pana cand framantarile sale sa aiba un bilant tragic. In ce priveste cazul sau, anchetatorii nu au stat prea mult pe ganduri: femeia in varsta de 44 de ani si-a ucis mama prin asfixiere, cel mai probabil in urma unei altercatii, si, la scurt timp (nu se stie exact cat), si-a pus capat zilelor printr-o metoda la fel de brutala, spanzurandu-se de un calorifer. Ceea ce este evident pentru toata lumea, in afara faptului ca este vorba despre un omor si o sinucidere si nu despre o crima dubla, este tragismul pur al acestei povesti. Desigur ca aceste cazuri nu sunt singulare, exista statistici care atesta ca s-au inmultit cazurile de violenta domestica, viol, pedofilie ori sinucidere. Straniu este ca vorbim de sinuciderea unei femeie cu o inalta pregatire profesionala, “de o inteligenta feroce”- asa cum au descris-o fostii colegi de munca, vorbitoare a sapte limbi straine, care a ocupat numai functii de conducere in institutiile in care activa si care putea fi un model de succes pentru alte femei. Tocmai ea, o femeie descrisa ca fiind mereu plina de viata, nu a avut capacitatea sa constientizeze faptul ca are nevoie de un ajutor de specialitate, ca nu mai avea acelasi zambet plin de altadata. Daca in alte cazuri putem da vina pe ignoranta oamenilor sau pe anumite prejudecati in ceea ce priveste vizita la un psiholog, este de neinteles cum o persoana cu un coeficient de inteligenta cu mult peste medie, pregatire profesionala de exceptie si recunoastere sociala pe masura, nu a putut sesiza nereguli in propriul ei comportament. Obisnuia sa ii critice deseori pe cei mai slab pregatiti, dar ajunsi pe nedrept in functii-cheie, insa nu a constientizat ca trebuie sa se reevalueze si pe sine. Cei care au intrat in contact cu ea spuneau ca era “singuratica”, ba chiar “ciudata”, cel putin in ultima perioada. Altii vorbesc despre o viata dezechilibrata in plan sentimental dupa socul divortului de fostul sot, in urma cu trei ani. El a reusit sa isi refaca viata, Cristina Verona insa, a intampinat dificultati majore de integrare sociala si interrelationare (se certa din ce in ce mai des cu vecinii, ii reclama la politie, chiar si la deschiderea spitalului de oftalmologie, “European Hospital Eye”, eveniment pe care l-a coordonat in urma cu o luna de zile, pe chip i se puteau citi oboseala si zambetul fortat). Se atasase tot mai mult de animale: iubea caii si cainii. A suferit enorm cand a murit Rita, un caine pe care l-a iubit mult si caruia i-a pastrat cenusa in casa. Pe un fond emotional labil, Cristina Verona a pierdut contactul cu realitatea, fapt ce a adus-o in pragul de a ucide: pe cea care i-a dat viata si pe ea insasi. Aceasta tragedie demonstreaza inca o data ca oamenii puternici, perfectionisti peste masura si vesnic nemultumiti de ceea ce reusesc sa dobandeasca sunt, in fond, atat de slabi... 
de Valentina Nastase - 2916 afisari
 
         
 
3.0 - 1 voturi