Actorul Teatrului National Bucuresti Ioan Andrei Ionescu (38 de ani) a jucat alaturi de Sharon Stone, Andi Garcia, si, mai nou, alaturi de Jon Voight, tatal celebrei Angelina Jolie in pelicula „The Dark Prince”. O fire ambitioasa, Andrei Ionescu a stiut cum sa-si foloseasca “arma secreta” (nu se lasa batut niciodata), indiferent cat de grele au fost provocarile intalnite pana acum, depasind chiar si complexul actorului roman care nu are prea mult spatiu de exprimare la el in tara. “E normal sa fie un spatiu mic. In raport cu marile industrii de film, dar mai ales cu cea americana, noi suntem niste mici cercetatori a ceva care are o piata de desfacere de cel mult 22 de milioane de posibili consumatori dintre care cei interesati sunt cel mult 10% dintre adulti. Iar dintre acestia se mai pierd multi pe drumuri batatorite de “superproductiile” raspandite cu nemiluita pe toate canalele si in toate cinematografele. Un mare actor hollywoodian spunea ca marele lui noroc este de a se fi nascut in SUA.

E totusi imbucurator ca productii mari, si sunt destul de multe in ultima vreme, ne calca pragul. Motivul fiind banii, evident.

O productie in Romania e mult mai putin costisitoare decat una peste ocean. Norocul meu este ca m-am nascut la granita dintre imperii. Am avut ocazia sa plec peste hotare, dar nu am facut-o si dintr-o dragoste mare pe care o am pentru spatiul asta romanesc, cu toate meschinariile si incoerentele lui”, a declarat Andrei Ionescu.

Cat despre distribuirea in superproductiile care se filmeaza, in ultima vreme, in Romania, Ioan Andrei Ionescu este de parere ca sansele cele mai mari le au cei care stiu cum sa utilizeze in folosul lor “limba lui Shakespeare”, insa alegerea tine si de regizor sau de producator… ”Cred ca nu putem vorbi de superproductii. Putem vorbi de filme cu buget mediu care isi permit sa aiba in distributii superactori. Piata rolurilor in astfel de productii tine in primul rand de cat de bine stii sa vorbesti, dar mai ales sa gandesti in limba lui Shakespeare. In 10 ani de cand am terminat Institutul mi-am exersat engleza cu fiecare proba de casting, sau la fiecare work-shop cum a fost si cazul celui in care l-am avut coordonator pe Michael Pennington, unul dintre cei mai mari interpreti ai lui Hamlet de pe  scena londoneza. Drumul catre descifrarea unui text in alta limba decit cea materna este anevoios. Nu numai ca trebuie sa il cunosti foarte bine in intentiile lui, dar trebuie sa faci si efortul mental de a te debarasa in jocul actoricesc de temerile create de bariera lingvistica. Sa nu mai vorbim ca urmeaza proba cu regizorul. Indicatii in alta limba pe care trebuie sa le asimilezi instant. Teme de improvizatie in alta limba... si tot limbajul specific unui platou de filmare. Nu am refuzat nici o proba niciodata, considerand-o un nou antrenament, chiar daca stiam ca nu era pentru un rol care sa mi se potriveasca.

In rest nu mai tine de actor. Sunt alegerile regizorului si, nu in ultimul rand, ale producatorului”, a mai spus actorul.