In miezul unor scandaluri politice efervescente, sportul isi taie si el partea leului din portia de circ public. Si nu cel din titulatura ministerului condus de neprecauta cheltuitoare VJ Ridzi, ci chiar acela supranumit „rege“. Fiindca fotbalul vinde cel mai bine. Iar stirea potrivit careia marele Gica Popescu, capitanul roman de echipa (primul strain) al legendarului „Dream Team“ al lui Johann Cruyff din inima Catalunyei, si-ar fi dat in git coechipierii si antrenorii la Securitate e cu adevarat devastatoare.
Cel supranumit „Baciul“, sportiv implinit si businessman de succes dupa retragerea din activitate, a fost, in timpul regimului comunist si mai ales imediat dupa Revolutie, perceput drept un simbol al demnei rezistente oltenesti in fata hegemoniei celor doua cluburi departamentale din Capitala. Toti microbistii pasionati cunosc legenda lui Gica, tinarul care l-ar fi sfidat pe fratele dictatorului, constiinta care s-ar fi ascuns la Calafat de bratul lung al unui sistem care l-ar fi dorit cu orice pret atit in constelatia Stelei, cit si in mijlocul haitei doritoare de putere de la Dinamo. Or, o asemenea dezvaluire, al doilea soc dupa trimiterea lui Popescu in judecata pentru evaziune fiscala prin intermedierea unor transferuri de tip suveica, nu face altceva decit sa-l demitizeze pe acesta. Fiindca marele Gica - „nemuritorul“ Universitatii Craiova si fenomenalul fotbalist PSV de la Eindhoven, Tottenham, Barcelona si Galatasaray - este adus, pe aceasta cale, extrem de rapid si eficient la statutul de muritor.
Nu stiu daca Gica Popescu a fost un turnator odios (cum ne este prezentat in media de ieri) ori o victima adolescentina inocenta a regimului comunist. Personal, dincolo de reticenta mea public exprimata fata de activitatea CNSAS, am mari rezerve sa cumpar explicatia lui publica, potrivit careia n-a semnat decit angajamentul cu Securitatea, iar asa-zisele delatiuni ar fi fost plastografiate cu talent de altcineva. Mai degraba, strict subiectiv si de pe margine vorbind, as inclina catre varianta potrivit careia omul, un pusti la vremea respectiva, a fost presat, n-a rezistat psihic si a scris niste note informative benigne (cel putin asta am citit eu din ce s-a scos pe piata pina acum).
Ce nu inteleg (sau, ma rog, fac pe prostul) este ce mare miza publica este Gica Popescu de-au navalit dezvaluirile peste el. Si-a anuntat cumva intentia de a candida la Presedintia Romaniei (institutie condusa de un politician care nu si-a clarificat el insusi problemele de trecut comunist), l-a propus cineva ministru sau sef la CNSAS? Nici pe departe. Unica zona unde „Baciul“ nutreste ambitii (mai transparent au ba, asta-l priveste) este fotbalul, sport si domeniu de activitate pe care l-a slujit si care l-a facut om. Care fotbal, prin capii lui alesi sau numiti (unii privilegiati consacrati ai regimului Ceausescu, altii rivali in cariera ai lui Gica Popescu), umple de citeva luni aresturile diverselor sedii ale Cercetarilor Penale, nu mai are pic de legitimitate publica si a fost pe cale sa ne lase fara echipe in cupele europene. Oare de unde sa-i fi venit beleaua pe cap „Baciului“?
P. S. Imi dati voie sa banuiesc ca, ofranda proaspata fiindu-le pusa pe masa, ziaristii de investigatie vor ocoli cu gratie cheltuielile faraonice (inclusiv promovarea „gratuita“, de 1,2 milioane de euro, de la Roland Garros) ale ministerului condus de Elena Udrea?

Cititorii frecventi al lui Victor Ciutacu pot gasi articolele acestuia pe site-ul: www.ciutacu.ro