Are charisma si s-a integrat cu usurinta in echipa celor de la Acasa TV. Este vorba de Mircea Solcanu, coprezentatorul lui Cabral de la emisiunea Povestiri adevarate. Perceput de public mai intii ca un personaj popular, apoi interesant, Solcanu a devenit o emblema a trustului pe care-l reprezinta. Atragind simpatia celor care-l urmaresc, atit prin gesturi, cit si printr-un simt al umorului foarte dezvoltat, Mircea Solcanu nu a fost dintotdeauna cu zimbetul pe buze... Pret de citeva minute, Mircea ne-a lasat sa patrundem in arhiva sa sentimentala, descoperind astfel un om foarte echilibrat si, in acelasi timp, sensibil la tot ceea ce inseamna emotie.

Ai povestit, in cadrul campaniei „Durerea nu e iubire“, despre traumele traite in copilarie; tatal tau o batea grav pe mama ta. Care sint consecintele?
Urmari, poate, consecinte sint numai in urma unor fapte de alta natura. Urmarea e o lege care in februarie intra in dezbaterea legiuitorului, impunind pedepse mai aspre pentru violenta domestica.

Cum ai reusit sa-ti pastrezi echilibrul psihic si moral?
Cu ajutorul prietenilor, al mamei mele si al oamenilor din jurul meu. Echilibrul insa vine din interior si tine de forta fiecaruia, regasindu-se in cartile de muzica sau in lucrurile care iti fac placere….

Ai simtit vreun complex de inferioritate in viata ta? In ce fel si cum ai reusit sa scapi de el?
Da, am avut unul de natura fizica: urechile mele. Pe la 16 ani am realizat insa ca sint fermecatoare, iar astazi le iubesc asa mari cum sint…

Ce a insemnat pentru tine televiziunea?
Televiziunea a fost o provocare. Nu credeam ca pot fi bun la asa ceva, dar s-a dovedit ca m-am inselat si, pe masura ce anii au trecut, am inceput sa-mi doresc sa devin tot mai bun... Cred ca unii oameni care apar la televizor nu fac suficient pentru telespectatori: incercind sa schimbe in bine oamenii si lucrurile, acestia uita de cei care sint acasa si ii privesc…

Cum te-a ajutat camera de luat vederi (exercitiul in fata ei) in depasirea amintirilor urite din viata ta?
Nu cred ca se pune problema depasirii, iar exercitiul despre care vorbesti nu exista. Exista doar oameni care sint in fata camerei si cei care se dau drept altii, afisind o imagine „deformata“. Eu am ales prima varianta. Nu cred ca vreau sa depasesc ceva, ci, din contra, vreau sa duc cu mine toate lucrurile, pentru ca ma definesc si nu voi fi nevoit sa repet lectii pe care deja le-am invatat. Oamenii duc cu ei, de-a lungul vietii, aceste lucruri care fac parte din constructia lor si ii fac mai buni sau mai putin buni. Cred ca este necesar sa nu abdicam de la memoria noastra, ci sa purtam cu noi lucrurile si oamenii care ne-au construit.

Ce ai invatat de la echipa Povestirilor adevarate?
Ii datorez enorm Ionelei Banarescu. Este persoana care a vazut in mine omul care am devenit astazi, mi-a fost si mama, si sora, si prietena, dar mai ales camarad si cred ca este o buna ocazie sa-i multumesc. Oamenii generosi si buni, care au crezut si au vazut in mine adevaratul potential, sint principalul motiv pentru care apar la televizor.

Cit de importanta este pentru tine imaginea reflectata in presa?
Toate aparitiile sint importante in masura in care publicul invata ceva sau rezoneaza cu ceea ce transmit. Daca macar un om isi schimba ceva in modul de a exista, inseamna ca nu ne-am pierdut vremea degeaba.

Cum ai perceput aluziile la orientarea ta sexuala?
Nu ma intereseaza aluziile. Ma intereseaza ce fac, ce pot sau ce gindesc oamenii.

In ce relatii esti cu Mihai Bendeac, cel care se foloseste de imaginea ta pentru a da viata unui personaj din show-ul sau?
Fiecare isi face meseria cum stie mai bine, nu as vrea sa comentez prestatiile lui Mihai Bendeac.

Cum percepi notiunea de „vedeta“ in peisajul mediatic actual?
Nu exista vedete. Exista oameni ca si ceilalti, insa mai cunoscuti. Vedete sint Donald Trump sau Marcel Iures. Mai sint persoane cunoscute in lume, cum ar fi Paris Hilton, care e vedeta pe banii bunicilor, dar la noi fetele care apar nu au bunici ca Paris.

Cum vei sarbatori cei 14 ani de Acasa?
Inconjurat de toata echipa Acasa TV, la o petrecere, ca doar de 14 ani stii ce este iubirea de aici, de Acasa, si cu o victorie: proiectul de lege impotriva violentei domestice.

Cum era Mircea la 14 ani?
Era in clasa a VIII-a, la o scoala din Constanta, si avea un milion de visuri si multi prieteni. Chiar daca era comunism, adolescentul Mircea isi dorea sa devina jurnalist, ceea ce s-a intimplat intr-un tirziu…