Se intampla uneori ca un actor sa aiba intuitia realitatii sale istorice si capacitatea de a „pune lumii oglinda in fata“, cum spunea Hamlet, mai abitir decat hoarde intregi de analisti politici, scriitori sau profeti ai Apocalipsei. George Clooney se reintalneste ca regizor cu Grant Heslov, actor si scriitor care acceptase colaborarea cu acesta si la Good Night and Good Luck in adaptarea pentru ecran a unei piese de teatru. Idele lui Martie, cu titlul fatidic inspirat de Thornton Wilder, vorbeste despre o campanie prezidentiala: un candidat charismatic si aproape utopic de bine intentionat, idealist si inarmat cu principii ce par durate in piatra (Clooney intr-un rol gandit cu migala si subtilitate), isi croieste drumul si isi asigura un loc in inimile alegatorilor sai cu ajutorul unui director de campanie inteligent, loial si determinat (Phillip Seymour Hoffman) si al asistentului acestuia (Ryan Gosling), un tanar si mai charismatic si mai iubit de presa si cu idei revolutionare. Daca la inceput aproape te izbesc naivitatea si idealismul constructiei politicianului nepatat si justitiar, Clooney manevreaza povestea subtil, infiltreaza coruptia, paranoia, santajul, fara sa faca din aceste elemente o situatie arhetipala. Odata pusi in fata realitatii de a pierde voturi, deci cursa pentru presedintie, prin actiuni determinante negative ale opozitiei, echipa celor trei sufera metamorfoze in relationare si strategie. Aici abia apar „serpii“ inerenti ai unei astfel de lumi… Increderea lui Stephen (Gosling) in eroul sau se sfarma, ies la iveala adevaruri care, departe de a fi tabu in viata normala a oricarui om, devin condamnare la moarte in fata alegatorilor. De asemenea, se intampla sa apara si „victime colaterale“, facandu-se abuzuri si transferuri de putere.
Idele lui Martie sunt perioada calendaristica in care o conjuratie a curmat viata lui Iulius Caesar sub aparenta conducere a lui Brutus. La Clooney nu este vorba despre o poveste a tradarii, evenimentele merg in cea mai fireasca directie, avand in vedere conjunctura, iar filmul, desi marcat de o doza idealizanta, are forta si atac la realitati universale.