Sorin Danescu: "As fi ramas pe veci in Vita de Vie, daca se semna acest contract"
    POZA:
   
 

Sorin Danescu: "As fi ramas pe veci in Vita de Vie, daca se semna acest contract"

Formatia Vita de Vie este pe piata de 16 ani, iar claparul Sorin Danescu este cel care, intr-un fel sau altul, a condus trupa in tot acest timp. Luna trecuta acesta si-a luat la revedere de la colegii de trupa, fortat de context, intr-un mod nu tocmai placut pentru artist. In interviul acordat in exclusivitate pentru revista VIP, acesta ne-a dezvaluit cauzele rupturii care i-a uimit pe fanii formatiei si nu numai...

Cum te simti acum, dupa ce ai plecat din trupa al carei lider ai fost?
Ma feresc de cuvantul „lider“. Sintagma „plec din formatie“ era folosita foarte des de catre membrii trupei pe post de gluma. Eu sunt singurul care nu am spus ca plec, dar si cel care am facut-o, fara a avea vreun plan. Am stat degeaba cateva zile, dupa care mi-am dat seama ca trebuie sa ma exprim in continuare. Atunci am ales sa fac din nou muzica. Acum sunt in proces de cautare de membri pentru o noua formatie. Cum ma simt? Dupa un divort, nu-ti ramane decat sa inmagazinezi pozele intr-o cutie de pantofi, sa o pui sub pat si, din cand in cand, sa le scoti si sa te mai uiti la ele.

Astepti sa fii invitat la un concert VDV sau o sa le faci tu o surpriza?
Si una, si alta. Nu cred ca trebuie sa fiu invitat. Pot afla cand este concertul si ma pot duce. Sunt foarte curios sa aud formatia si dincolo de monitoare. Sunetul din scena e ceva, sunetul din fata scenei este altceva.

Se poate spune ca decizia de a parasi formatia a fost luata „la nervi“?
Nu. Din punct de vedere psihic, fizic si chiar financiar, eu nu am mai putut continua decat daca exista un set de reguli foarte bine puse la punct pe care cei din VDV sa le respecte.

Tu erai „seful“...
Este adevarat, dar eu eram cel care dadea exemplele, care puteau sau nu puteau sa fie urmate. Nu am fost genul de „lider“ care statea pe un scaun si dadea comenzi. Eram intr-o continua miscare. In jurul a opt ore pe zi eu ma ocupam de formatie si nimic altceva. VDV a ajuns si este un brand atat de mare si un business care se poate compara cu unul mediu, nu cu unul mic, prin prisma cifrei de afaceri, a numarului de angajati si a responsabilitatilor.  Asadar, se cerea o preocupare de ore intregi. Aceste lucruri eu le faceam...

Ceilalti nu le faceau?
Vezi? Exact de acest gest de lamentare postdivort vreau sa ma feresc. Nu vreau sa intru in detalii. Trebuie sa spunem, cu toate candoarea necesara, ca formatia VDV a fost si este compusa din muzicieni aproape exceptionali, care orchestreaza foarte bine, care au foarte mult talent muzical. Vita de Vie il are pe Adrian Despot care este si un bun compozitor. Ar fi total nedrept sa spun ca eu faceam ceva si ei nu. Sa zicem ca prea mult din latura organizatorica era in sarcina mea si eram mult prea supus criticii, atunci cand nu ar fi trebuit sa fie. Daca un om face 100 de lucruri, e foarte posibil ca acel om sa faca si cinci lucruri prost. Si nu e drept ca tocmai acelea sa-i fie imputate. Dar nu acesta este motivul despartirii. Este un lucru cu care m-am obisnuit.  Am simtit ca formatia trebuie sa aiba o noua organizare, pentru ca box office-ul ei o luase cu mult inainte organizarii trupei. VDV era intr-un punct, iar formatia din punct de vedere al comportamentului era mult mai in spate. S-a ajuns la mult prea multe cazuri cand nu s-a respectat un program, din varii motive, si din aceasta cauza trupa a avut de suferit. Am propus formatiei un contract notarial care a fost refuzat (el presupunea un regulament de ordine interioara, care sa fie urmat de catre formatie). Prin acesta eu doream sa existe niste norme de comportament. In mod implicit, mesajul formatiei a fost ca nu dorim sa ne conformam unui set de reguli. In clipa in care mi-am dat seama ca nu am un mijloc prin care sa pot asigura disciplina si profesionalismul formatiei pentru urmatoarele concerte, nu am mai fost motivat sa fac proiecte viitoare. Prin urmare, incerc sa ocolesc tot ce poate fi scandalos...

Sa intelegem ca ati avut de pierdut la anumite concerte, organizatorii au suferit daune?
Sa zicem ca sunt locuri unde nu am cimentat relatii din simplul fapt ca nu ne-am comportat profesionist. Sa zicem ca in situatia in care duc spectacolul Acustic la nivel international, eu am vrut sa am siguranta ca toata lumea se va comporta corect fata de mine. Asta prevedea acest contract. In secunda in care aveam un angajament  undeva, formatia era oarecum obligata sa se conformeze acelui angajament si sa intre intr-o relatie cu un organizator pe care eu l-am ales. Ideea era sa nu am tot felul de feed-back-uri negative din partea acesteia: ca de ce mergem acolo, cine e acela, ne da banii, nu ne da banii etc. Se presupune ca in 700 de concerte, cate a avut Vita de Vie pana acum, la 695 dintre ele am avut si instalatie, si masa, si cazare. Nu pornesti de la cinci concerte nereusite. Trebuie spus ca in viata unei formatii profesioniste exista mereu niste momente de tensiune mecanica maxima, si ele intervin, la un moment dat, sub presiunea celebritatii brandului. Poate cineva din formatie nu are chef la un moment dat sa fie foarte simpatic. Dar, pentru ca brandul e unul mare si cunoscut, trebuie sa fie simpatic. Nu e o misiune usoara, pentru ca poate omului ii este bolnav cainele si este cu gandul la el. Un artist este obligat sa se comporte in conformitate cu brandul din care face parte. Un alt moment de tensiune maxima, artistica, de aceasta data, este cand ajungi la ceea ce se cheama criza de identitate artistica: stai si te intrebi care este drumul artistic viitor, ce sa mai gasesti ca sa te exprimi, ca sa confirmi ceea ce esti. Acest tip de criza a intervenit si in formatia VDV si a durat, probabil, un an, in functie de membru. Eu am gasit solutia pentru a-l depasi, trecand la acest gen de eveniment festiv unicat, cel de la Opera Romana. Din start, turneul Acustic ne punea pe o alta sina, ce ducea pe o linie de sute de kilometri, un drum ce urma sa-l facem.

Cum s-a implementat aceasta schimbare de directie?
Extrem de greu. Toata formatia a fost circumspecta in ceea ce priveste reusita ei. Am tras de formatie si luptele au durat luni de zile. Au fost repetitii cand ne intalneam si nu ne vorbeam. Doamne fereste sa trebuiasca sa mai schimbam un pasaj, ca toata lumea scrasnea din dinti! Erau suparati. Nu se intelegea de ce repeta, nu se simtea ca se repeta pentru ceva.

De ce ai insistat cu acest proiect, in asemenea conditii?
Trebuia un mic rebranding al formatiei si asta s-a si facut. Eu asteptam sa se ridice, ca o cortina, acest val de circumspectie al formatiei. Ei bine, nu s-a ridicat, iar asta m-a facut pe mine sa cer inlaturarea lui intr-un mod artificial, printr-un contract notarial. Formatia nu a acceptat! Am spus atunci ca este o conditie necesara ca sa mai raman, daca nu, eu nu mai pot. As fi ramas pe veci in Vita de Vie doar daca se semna acest contract.

Exista posibilitatea sa revii in formatie?
Plecarea mea a fost mai mult ca o retragere. Nu ar fi fost cu „scandal“ daca nu ar fi fost episodul cu asistenta mea, Simina, pe care au vrut sa o dea afara, fara un motiv intemeiat. In momentul in care ruptura mea de ei a fost clara, ei au sunat-o si au chemat-o la formatie. Cu alte cuvinte, au vrut sa o deturneze. De aici scandalul. Dar imi pare rau ca este asa. Mai mult decat atat, exclud o revenire la formatia VDV, pentru ca sunt de parere ca relatiile umane s-au deteriorat mult prea mult, dincolo de punctul de intoarcere. Dar nu trebuie sa spui niciodata niciodata.

Le dai acordul sa cante melodiile VDV in concerte?
Da, vreau ca acestea sa fie ascultate de fani, nu sa fie listate la vreo judecatorie de sector sau de apel. Publicul s-a obisnuit cu ele. Ei au ramas „cu casa“, asa cum e la divort, cu masina si cu catelul, eu m-am mutat intr-o garsoniera. Sper sa nu se apuce sa vanda din casa canapeaua, argintaria etc. In conditiile in care VDV nu va mai exista, voi exista eu cu noul proiect.

In ce relatie ai ramas cu Adi Despot?
Vai, ce cutie a Pandorei ati deschis! Zilele trecute m-am intalnit cu niste muzicieni ca sa vorbim despre un proiect si am avut un impuls foarte ciudat. Am pus mana pe telefon sa-l sun pe Adrian, sa-i zic „Uite ce am facut!“. Dar mi-am reprimat impulsul. Mi-am amintit ca nu mai sunt cu el in formatie. Da, cred ca am fost prieteni si apropiati foarte multi ani si colegi de camera timp de 16 ani. Probabil ca am dormit mult mai mult in aceeasi camera cu Adrian decat am dormit cu familia mea...

de Anca Lapusneanu - 3736 afisari
 
         
 
3.8 - 4 voturi