Atunci nu intelegeam, dar acum ar trebui sa ne fie clar: daca, in 2009, presedintele Basescu s-ar fi inteles cu Geoana sa nu candideze pentru al doilea mandat, prezervindu-si-l pentru 2014, si daca ar fi conditionat aceasta retragere de mentinerea coalitiei PDL-PSD la putere, acum ne-am fi aflat intr-o situatie politica mai buna din punctul de vedere al actualului pre­sedinte. Probabil ca pietele de protestatari ar fi fost active la fel cum sint si acum, dar o mare parte a populatiei ar fi privit cu speranta spre intoarcerea lui Basescu la Cotroceni. Si inca ceva: daca, in 2009, presedintele ar fi inceput reformarea statului si masuri de ajustare a bugetului, anuntind inca de atunci (in nume personal si luind in acest fel povara acestui anunt de pe umerii guver­nului) ca sint necesare taieri din salariile bugetarilor si impozitari ale pensiilor, aceste taieri ar fi fost mult mai mici decit urmau sa fie in 2010, iar pina in 2014, cind ar fi recistigat alegerile prezidentiale, acel procent de taieri bugetare ar fi fost repus in salarii si electoratul ar fi inteles, intre timp, la ce au servit acele sacrificii. Ar fi inteles si pentru ca ar fi avut cine sa le explice: fostul presedinte, liber de obligatiile pe care le are acum si care nu-i permit sa critice prea tare PDL-ul atunci cind partidul acesta o ia razna prin cimpiile coruptiei.
Neintimplindu-se aceasta versiune inteleapta a istoriei personale a presedintelui Basescu, ci aceea care decurgea din dorinta de conservare a puterii, iata ca, azi, in loc sa vorbim de rolul lui Basescu incepind din 2014, ne intrebam deja daca PDL va mai avea un rol dupa 2012.
Au inceput sa inteleaga si liderii marcanti ai PDL-ului ca s-ar prea putea ca, dupa 2012, PDL sa nici nu intre in parlament daca, acum, cit mai iute, nu opresc prabusirea partidului in simpatia electoratului, o prabusire de o magnitudine fara precedent. Prabusirea PDL-ului in sondajele de ultima ora este, desigur, si efectul protestelor din strada, dar mai ales este efectul faptului ca electoratul pedelist nu mai crede in sansele acestui partid de a face un scor electoral mai bun decit PSD sau PNL, chestie care, iarasi, vine ca efect al protestelor din strada.
Pe scurt, 2009 este cauza cea mai indepartata a situatiei dramatice in care se afla PDL-ul la inceputul lui 2012, dar si cea mai influenta. Daca l-ar fi avut pe Traian Basescu liber de obligatii prezidentiale, in 2012 PDL-ul ar mai fi putut sa inspire un dram de speranta pentru viitor. Las’ ca, liber de obligatii, Traian Basescu ar fi avut in continuare autoritatea (pe care, acum, pe final de mandat, nu o mai are) de a trage de urechi intreg partidul, fie ca i-ar fi fost presedinte din nou, fie ca nu i-ar fi fost decit candidat la prezidentiale fara functii in partid.
Acest tip de autoritate asupra PDL-ului nu mai functioneaza, se vede cu ochiul liber: pedelistii n-au facut, de pilda, nimic ca sa se treaca la reducerea numarului de parlamentari la 300; pedelistii n-au facut nimic ca sa se ajunga la o diminuare semnificativa a evaziunii fiscale; pedelistii nu vor sa faca nimic pentru ca depolitizarea birocratiei de stat sa inceapa; pedelistii n-au nicio initiativa pentru ca nivelul de coruptie din partid (enorm, aproape generalizat) sa devina unul… normal; pedelistii nu fac nimic pentru ca arta comunicarii mesajelor lor (de propaganda sau nu) sa fie una eficienta; pedelistii, in fine, si se vede si asta cu ochiul liber, fac bine un singur lucru: devin tot mai odiosi in perceptia opiniei publice.
Raminind in functie, presedintele a incercat sa faca un fel de zid protector in fata partidului: las’ ca e mai bine sa pierd eu puncte decit voi! N-a tinut. Toate gloantele trec acum prin acest zid. Au incercat si o smecherie antidemocratica: comasarea alegerilor. N-a mers nici asta. Toate smecheriile s-au dat peste cap dupa ce au iesit romanii sa protesteze.
PDL-ului nu-i mai ramine decit sa se pregateasca de opozitie si sa se reformeze. Daca as fi Boc, in opozitie (sau cum il va chema, dupa Boc, pe noul presedinte), as prelua toate ideile de dreapta din programul PPDD-ului. Daca, dupa 2012, PDL-ul nu va face nici miscarea aceasta, in 2016, cistigator detasat in alegeri va fi acest nou partid. Criza se va prelungi pina atunci, cu siguranta, si romanii vor avea timp suficient sa vada cit de odioasa poate fi si combinatia PSD-PNL.