The Full Monty, unul dintre cele mai cunoscute musicaluri din ultimul deceniu, a fost pus recent in scena si in Romania, dar nu la Bucuresti, asa cum ar fi fost de asteptat, ci la Timisoara. In America, spectacolul s-a bucurat de un imens succes pe Broadway, iar la noi a cucerit inima publicului timisorean inca de la primele reprezentatii...
Povestea pusa in scena de Razvan Mazilu are la baza celebrul film The Full Monty, aparut in 1997:  sase barbati, fiecare motivat de necazurile lui, parcurg un drum initiatic, (re)descoperind valori precum iubirea, prietenia, toleranta, curajul, valoarea unei promisiuni facute si increderea in sine... „Nu am ales Timisoara pentru acest proiect, ci Timisoara m-a ales pe mine, mai precis directorul Teatrului National, Ada Hausvater, care mi-a comandat un musical. I-am propus citeva titluri si a ales The Full Monty, cu gindul ca povestea, tema, se potriveste timpurilor pe care le traim. Nu pot decit sa le multumesc celor de acolo (si Operei din Timisoara, colaborator la acest proiect) pentru implicarea in aceasta aventura-provocare, la care s-a muncit enorm“, spune Razvan Mazilu, marturisind ca, lucrind la acest spectacol, si-a dat seama ca musicalul i se potriveste cel mai bine si ca asta isi doreste sa faca si in viitor.
Si cum unul dintre secretele reusitei unui spectacol consta intr-o distributie potrivita, Razvan a mizat in principal pe tipologii actoricesti, pe deschiderea artistilor fata de acest gen, astfel incit, pe scena, exista doar un singur cintaret de profesie, Cristian Rudic, solist al Operei Romane din Timisoara, restul fiind actorii Richard Balint, Ion Rizea, Matei Chioariu, Cristian Rudic, Colin Buzoianu si Victor Yila. Scenografia este semnata de Dragos Buhagiar.
Ce si-ar dori regizorul sa simta spectatorul dupa cortina de final? Ei bine, „mi-ar placea ca publicul sa plece de la spectacol plin de curaj, perechile de iubiti sa isi marturiseasca dragostea mai des, sa pretuim cu totii, la adevarata lor valoare, clipele petrecute linga cei dragi, sa nu trecem oricum pe linga viata, ci increzatori in fortele noastre, mai plini de self-esteem, cu fruntea mai sus. Si, in plus, sa invatam sa mergem pina la capat atunci cind ne propunem ceva, cind avem un vis, un ideal…“.