Parca as fi urcat, am mai spus-o, intr-un bloc inalt de pe langa Cismigiu. Senzatia de cunoscut vine de la infatisarea parcului madrilen, atat de apropiata celui stiut de mine. Este, poate, si cea dintai pasarela descoperita in drumul catre Profesor.
Nu-mi trebuie mult sa inteleg ce am de facut. Suntem in incapere doar noi doi si grija mea este aceeasi in situatii asemanatoare: sa obtin raspunsuri largi, punand intrebari putine si scurte. Dar parca poti sa taci cand frazele se indoaie dupa gand la acest mod de-a dreptul provocator, cu urcusuri si descinderi proprii experientelor prelungi, rafinate si esentializate in maxilarele veacului... Vorba asezata te poate cuprinde matasos si acaparator, riscand sa pierzi topica pentru care esti pregatit. Doar ca descoperi un fel anume, un alt fel de asezare a sensurilor. Iti trebuie replieri grabite, rasuciri pe calcaie, reveniri pe linia de start, cand demersul retoric prefera miscari telescopice, avansuri si retrageri.
George Uscatescu, oltean traitor in spatiul iberic, si-a distribuit existenta intre borne kilometrice de relief. Ma las furat de chemarea documentelor si notez pe cat pot date care ar trebui regasite pe cartea de vizita la indemana: doctor in drept si filosofie al Universitatii din Roma, profesor la Universitatea din Madrid, presedinte al Societatii Ibero-americane de filosofie, presedinte al Societatii Internationale de Studii Umanistice Giovanni Gentile-Roma, vicepresedinte al Institutului de Studii Europene Bolzano, fost presedinte al Sectiei de Politica Culturala la Institutul de Studii Politice. Tin sa trec alaturi doua distinctii: Premiul Uniunii Latine, Paris, respectiv, Premiul Europei Unite - Roma.
Face dese trimiteri la Eugenio daOrs, pe care l-a urmat la conducerea catedrei de Teoria culturii universale din universitatea madrilena, precum si la operele lui Ortega y Gasset, pe care il defineste ca fiind „ultimul liberal”, „un excelent istoric al filosofiei, un inconfundabil sociolog al culturii contemporane".
Imi spune textual: „Actiunile mele oscileaza permanent intre Spania si Italia, Spania si Franta, Spania si Germania. La modul concret, in calitate de presedinte al diferitelor structuri academice, capata volum si greutate cele doua suprafete simetrice - Spania si Italia“.
Il intreb ce il tine aproape de Romania, iar el imi raspunde: „Cam a cincea parte din scrierile mele sunt carti cu tematica romaneasca”. A facut liceul la Targu-Jiu, unde revine adesea cu diverse trimiteri. Preferinte in poezie: Leopardi, Horatiu, Eminescu. Vorbeste cu patos de travaliul traducerilor din romaneste. „Am vrut sa facem partasa lumea occidentala la grandoarea, la profunzimea care inseamna Eminescu. Eminescu este un poet de atmosfera, lirismul romanesc are o atmosfera inefabila, iar traductibilitatea acestui lirism este foarte grea”.
L-a cunoscut pe Brancusi si nu raman mirat cum se raporteaza la el: „Ne-am intalnit la Paris si am fost in atelierul lui. Era un om extraordinar. In dosul acelei istetimi taranesti pe care o prezenta in fata lumii, exista o capacitate fara egal de rezolvare a marilor formule umane si culturale, care se reflecta in insasi opera lui”. George Uscatescu, profesorul, filozoful, politologul, poetul, eseistul a semnat, dupa propria-i marturisire, peste 70 de carti, in diferite limbi, peste 7.000 de articole in reviste diverse, de studii.
Cu promisiunea revederii la Bucuresti - sora locuieste pe Strada Batistei - si in asteptarea unor titluri in editurile de acasa, ma despart de un om care, pe unde a trecut, a lasat urme vizibile si durabile.