Dupa cum v-am obisnuit, in fiecare numar al revistei noastre, va prezentam un membru al Academiei Oamenilor de Stiinta care s-a remarcat prin rezultate deosebite in domeniul sau. De data aceasta vom poposi la Constanta, unde vom face cunostinta cu prof.dr. Vasile Sarbu.

Cu permisiunea dum­nea­voa­stra si cu scuzele de ri­goa­re catre domnul profesor, nu vom aminti cele peste 650 de lucrari stiintifice, ar insemna sa alocam cateva pagini numai pentru enumerarea lor. Dincolo de acestea, prof.dr. Va­sile Sarbu are la activ nu­me­roase realizari intr-un do­meniu in care nu multi sunt cei care se incumeta sa per­for­me­ze: chirurgia gen­erala si vas­cu­lara.

Desi nu are prea mult timp li­ber la dispozitie, prof.dr. Va­sile Sarbu a avut vreme sa isi cultive si pasiunele sale la fel de deosebite precum per­so­na­li­tatea sa. „ Am scris si o carte de Istoria Medicinei in Do­bro­gea, cu referiri la ultimii 2000-3000 de ani. De ase­me­nea, am creat Ateneul Do­bro­getia, al doilea ateneu din Ro­ma­nia, dupa cel din Bu­cu­resti, care se ocupa de cultura si spiritua­lita­tea dobrogeana. Incepand din 2011, editez revista Victor Gomoiu de Istoria Medicinei, in calitate de fondator si edi­tor-sef. O alta pasiune este cea legata de cercetarile vietii celulelor, cu bataie mai lunga, legate de tratamentul can­ce­relor, in care am aplicat in Romania – Chi­mio­hi­per­ter­mia; am brevetat chiar si un aparat cu aceasta destinatie. Iubesc foarte mult arta, in toate formele ei, in special muzica de buna calitate. Sunt un pa­sionat eminescolog si un admirator al lui Constantin Bra­ncusi. Discutiile mele fa­vo­rite sunt despre globalizare, fara masacrarea istoriei fie­carui popor, care constituie o imen­sa bogatie a umanitatii, sau pe marginea temei pri­mej­di­ilor cosmice si pa­man­tene, inclusiv alimentare si micro­biene, care pandesc omenirea. As mai putea sa va spun, despre mine, ca am avut o viata de truda, in care am tot invatat pana aproape de 30 de ani. Am incercat, ca orice muritor, sa gasesc caile fe­ri­ci­rii in viata, in profesiune, unde am ajuns un chirurg iubit de pacienti, profesor, membru in sase academii etc. Am creat o facultate de Me­dicina, una de Sto­­ma­to­lo­gie si una de Far­macie la Constanta. Am trans­plantat organe, apoi celule stem. Pana la urma, viata mea este ca a tuturora, cu clipe mi­nu­nate, cu prea multa truda, cu riscurile deteriorarii. Din­tre toate, singura care nu me­ri­ta este gloria. Aduce invidii, ura, dureaza putin si costa mult din economia vietii“.