Cercetator stiintific, profesor universitar si scriitor, romanul Florentin Smarandache este omul de care se leaga multe teorii in domeniul matematicii: el a generalizat logica si multimea fuzzy (si in special logica si multimea fuzzy intuitionistica) la logica si respectiv multimea neutrosofica si tot el a introdus si a studiat proprietatile multor structuri algebrice si structuri neutrosofice impreuna cu prof. univ. dr. W. B. Vasantha Kandasamy de la Institutul Indian de Tehnologie din Chennai, India.

Florentin Smarandache a contribuit la extinderea „Teoriei Dempster-Shafer” din fuziunea informatiei la recenta „Teorie Dezert-Smarandache” de prelucrare a informatiilor plauzibile si paradoxiste – impreuna cu dr. Jean Dezert de la Oficiul National de Cercetari Spatiale din Paris. Acesta are, de asemenea, si cateva contributii in fizica: introducerea termenului de „nematerie”, ca o a treia forma a materiei (iar in prezent se intampla ca neparticula, propusa la Harvard, sa fie parte din nematerie); enuntarea ipotezei ca nu exista nicio bariera a vitezei in univers si se pot construi viteze arbitrare; definirea in mod simplu a Teoriei absolute a relativitatii, care sa nu produca fenomene anormale precum dilatarea timpului, contractarea spatiului, ori paradoxurile relativiste, dar si generalizarea Teoriei speciale a relativitatii prin parametrizarea raportului temporal.
Smarandache a urmat cursurile la Universitatea de Stat din Moldova (Chisinau), intr-o perioada in care acesta era un lucru foarte serios si se intra greu, iar concurenta se dovedea acerba. Daca in matematica exista asa-zisele erori, din pacate si in viata acestea iti pot da peste cap destinul si ti-l pot schimba, fapt pe care il confirma si Florentin Smarandache si destinul sau „sucit”. Unele „erori” l-au dus insa... la succes. „Eram direct si, din cauza aceasta, am intrat in conflict cu destui, in special cu autoritatile. Din cauza acestor erori-conflicte am suferit prin lagare, dar am si reusit sa emigrez in America. Daca stateam cuminte, in banca mea, fara interventii politice, eram si acum in Romania. Am fost nevoit sa-mi iau lumea in cap si asta mi-a folosit enorm... Am cunoscut oameni, locuri, idei. Drumul acesta aventuros tine si de firea mea...”, ne dezvaluie acesta.
Rememorand evenimentele care i-au schimbat traseul vietii, cercetatorul roman si-a amintit ca in 1986 a intrat in conflict cu autoritatile. ”Creasem un roman antitotalitar, intitulat, in mod paradoxal, «NonRoman», despre un dictator... Analog, trei piese de teatru contra unei societati inchise (trilogia MetaIstorie, cu ciclul de drame: O lume intoarsa pe dos, Formarea omului nou, si Patria de animale)... Scriam de mana, apasand la indigo, in mai multe exemplare - pe atunci se pusese restrictie la xeroxuri – si asa am reusit sa fac scapata o copie a romanului, in vreme ce alta a fost confiscata. Dupa confiscarea romanului, am devenit «Obiectivul SAVU» al Securitatii din Craiova – Savu fiind numele meu conspirativ. Ma urmareau, ma fotografiau prin oras, imi interceptau convorbirile telefonice, imi confiscau scrisorile expediate si manuscrisele (chiar si pe cele stiintifice, care nu aveau vreo critica la adresa regimului). Scriau rapoarte despre mine, dar ii investigau si pe cei care intrau in relatii cu mine”, marturiseste scriitorul Florentin Smarandache.
Apoi a emigrat in America, iar revolutia din 1989 l-a prins in lagar... „Am asteptat in lagar intre 9 septembrie 1988 si 22 martie 1990. Munceam si scriam scrisori sa fiu ajutat sa emigrez… Vreo 570 de epistole am expediat in romana, franceza sau engleza - majoritatea colectate in tomul intitulat Desperado (1047 de pagini). Am trecut mai intai prin purgatoriul lagarului de refugiati politici din Turcia (1988-1990). Am trait la marginea societatii. Am destainuit calvarul plecarii in cartea Fugit... jurnal de lagar... Am dus-o greu, efectuand munci necalificate, cu ziua, totul pentru a supravietui...”.

De la teoria relativitatii la teoria absoluta a relativitatii
Cand a iesit de acolo, timpurile se schimbasera. Romania nu mai era comunista, fapt care l-a determinat sa-si caute un loc in societatea americana. Si l-a gasit... „A trebuit sa ma familiarizez cu engleza si sa gasesc un loc de munca (programator si, peste un an, promovat inginer la corporatia de computere Honeywell). Am intrat apoi in comunitatea romaneasca din Phoenix, Arizona”, povesteste scriitorul roman.
Dupa episodul scaparii dintr-un totalitarism politic, acesta a intrat in unul stiintific. „Obtinand cu greu un pasaport de turist pentru a merge in Bulgaria, la inceputul lui septembrie 1988, m-am imbarcat clandestin din portul Burgas pe un vapor pana la Istanbul, Turcia, unde am cerut azil politic la Consulatul american. Aici am asteptat un an si sapte luni viza americana de emigrare, efectuand munci necalificate pentru a supravietui: incarcator la roaba pe santiere, lucrator la prelucrarea cimentului, la slefuit marmura, la polizat, la varuit, la facut curatenie, dar si ghid pentru turistii francezi”, a declarat prof. Florentin Smarandache. Sponsorizat de NASA Langley Research Center din Hampton, Virginia, in 2004, de NATO Advance Research Institute, in 2005, in Albena – Bulgaria, Florentin Smarandache a lucrat vara lui 2009 ca cercetator la Air Force Research Lab in Rome, statul New York. Un an mai tarziu, Florentin a ajuns sa lucreze la ENSIETA (in orasul Brest, Franta), toate acestea, datorate Teoriei Dezert-Smarandache din Fuziunea Informatiei, care are si aplicatii militare, pe langa cele cibernetice, medicale, robotice, aviatice.
In prezent, imaginea lui Florentin Smarandache a inceput sa paleasca din pricina unei teorii care il contrazice pe celebrul Einstein. Profesorul Smarandache sustine ca i-a placut intotdeauna sa privesca lucrurile din multiple puncte de vedere, nu doar cel oficial, intrand des in contradictie cu autoritatile nationale si internationale pe teme politice, ideologice, literare, dar si stiintifice. „Eu am emis o ipoteza supraluminala, nu o teorie, care, bineinteles, trebuie verificata experimental. Partial a fost afirmata de experimentele de la Fermilab din Chicago (MINOS, 2005) si CERN (OPERA, septembrie si noiembrie 2011). Se zice insa ca, in februarie 2012, s-au exercitat presiuni asupra responsabililor de la CERN (care sunt si ei oameni, au familie, au niste pozitii pe care vor sa le pastreze...) sa declare ca rezultatele ar fi incerte. Am regandit experimentul lui Einstein cu ceasuri atomice, dar fara postulatul sau privind viteza luminii ca ultima viteza in univers, deoarece nu era convingator (plus ca arata contraintuitiv), si-am considerat timpul ca absolut, precum facusera inainte Galilei si Newton. N-am vrut sa ma «reperez» la eter sau ne-eter (dilema de la inceputul secolului al-XX-lea), ci, pur si simplu, am considerat ca abstracte: un spatiu matematic euclidian fixat si un timp matematic fixat. Intervalul de timp era acelasi pentru cei doi observatori (cel de la sol si cel din racheta). Refacand calculele, mi-a iesit ceea ce era normal, realist, ca adunarea vitezelor este, pur si simplu, vectoriala: adica c+v este egal cu magnitudinea vectorului rezultant. Mai mult, in Teoria absoluta a relativitatii sTARt (dupa cum am numit-o), au fost eliminate anomalii precum: dilatarea timpului, contractarea spatiului, simultaneitatea relativista, plus paradoxurile relativiste. Iar factorul Lorentz a devenit... egal cu 1! Mai departe, am parametrizat relatia aceluiasi experiment, luand in consideratie cazul cel mai general: adica nu stim nici daca avem un spatiu-timp relativ sau absolut si nici daca viteza luminii este ultima sau nu. Am obtinut atunci o generalizare a Teoriei relativitatii a lui Einstein, dar si a TAR anterioara, precum si noi relativitati (care trebuie, desigur, verificate experimental)”, explica acesta.