Nascuta intr-o familie de boieri munteni, soprana Iolanda Marculescu a fost in anii ’50 o prima donna a Operei Nationale, facand parte din generatia de aur a artistilor lirici romani. Totusi, astazi ea este aproape necunoscuta in randul tinerelor generatii de cantareti de opera...

Soprana Georgeta Stoleriu a fost studenta Yolandei Marculescu intre anii 1965 si 1968. Artista isi aminteste:  „Anii in care i-am fost studenta au fost minunati si amintirea lor dainuie toata viata. Doamna Iolanda Marculescu mi-a devenit maestra dupa ce, la recomandarea maestrului Petre Stefanescu Goanga, m-a ascultat cantand. Pe langa orele de la facultate, imi acorda ore in plus, in particular, acasa la dansa, si nu-mi lua niciun ban. A fost intotdeauna un om foarte generos... Ca profesor si ca artist era impecabila in ceea ce priveste respectul pentru partitura si meticulozitatea cu care si-o insusea. Eleganta si stilul o caracterizau in arta muzicala si, deopotriva, in activitatea de profesor si in viata personala. Era un om credincios, o persoana foarte culta, plina de solicitudine, cu o educatie fara repros. Foarte eleganta, supla, fara nimic ostentativ. Avea, de asemenea, o fire realista, lucida, desi sensibila si fina. Autocontrolata, Iolanda Marculescu nu era niciodata impulsiva, stapanindu-si supararea si supraveghindu-si bucuria. Era atat de cumsecade, incat mi-a imprumutat si o rochie superba atunci cand eram studenta si am avut de sustinut un recital, pentru a nu ma imbraca cu «hainele mele de duminica». Uneori mergeam impreuna chiar si la cofetarie, unde stateam de vorba, imi dadea multe sfaturi, legate de arta muzicala sau de viata”.

Bucuria reintalnirii dupa 24 de ani
Minunea acestei frumoase relatii a durat pana in vara lui 1968, cand soprana Iolanda Marculescu a plecat impreuna cu sotul sau, violonistul Sandu Stern, intr-o excursie in occident, din care nu s-au mai intors. S-au stabilit in SUA, in Wisconsin, la Milwaukee, iar Iolanda Marculescu a condus Catedra de Canto a Universitatii. Aici ea a infiintat in anul 1981 un festival international de arta a cantecului, la care invita artisti din Europa. In tara insa, numele i-a fost sters din distributii, ca si din CV-urile tuturor studentilor ei... „A fost denigrata pe nedrept si numele ei a fost condamnat la uitare”, spune, cu regret, soprana Georgeta Stoleriu. „Mi-au ramas ca amintire niste bijuterii de scena, dar si un inel cu opal pe care il port intotdeauna cand cant, ca pe un porte-bonheur. Si totusi, dupa revolutie, la Festivalul «George Enescu» din anul 1991, la care am cantat si eu, doamna Iolanda Marculescu a fost invitata in juriul concursului de canto si cu acest prilej m-a ascultat, dupa 24 de ani. A urmat reintalnirea noastra la hotelul Radisson, unde locuia. In 1992 m-a invitat la Festivalul de la Milwaukee si am stat trei saptamani la dansa acasa. Cate nu am vorbit! Ne regasisem! Atunci mi-a spus ca va iesi la pensie si ca, daca vreau, ii pot succeda la catedra de canto. Intr-un interviu chiar a marturisit ca am fost studenta sa preferata... Cu toate ca oferta era tentata, am refuzat. Nu m-am vazut niciodata traind in alta parte decat in tara in care m-am nascut. Cateva luni mai tarziu, maestra mea a murit. Nu-mi spusese cat era de bolnava... Avea doar 69 de ani...”, marturiseste soprana Georgeta Stoleriu.

O bursa pentru neuitare…
Dupa moartea Yolandei Marculescu, Georgeta Stoleriu a incercat sa pastreze vie imaginea si amintirea mentorului sau, in ciuda faptului ca studentii de astazi aproape nu o mai stiu... Iolanda Marculescu facuse roluri superbe, precum Rosina, din Barbierul din Sevilla de Rossini, Susanna din Nunta lui Figaro de Mozart, Lakme, din opera Lakmé de Delibes, Despinetta din Cosi fan tutte de Mozart, Zerlina din Don Giovanni de Mozart sau Lisetta din Amorul doctor de Pascal Bentoiu. Mai mult, cantase muzica franceza ca nimeni alta, fiind o maestra a liedului. Si cu toate acestea, cine mai stia oare ce artisa si ce om fusese soprana Iolanda Marculescu?... „Atunci mi-am amintit cat era de generoasa si m-am gindit sa fac, la randu-mi, un gest de generozitate dedicat memoriei sale. Astfel, in anul 1995 am instituit Bursa «Iolanda Marculescu», pentru cel mai bun student de la canto din Academia de Muzica Bucuresti. Ulterior, mai multe dintre fostele mele studente, azi, nume internationale, precum Felicia Filip, Ruxandra Donose, Ruxandra Vlad, Adina Nitescu, Ileana Tonca, Aura Twarowska, Liliana Nichiteanu, mi s-au alaturat si au oferit, la randul lor, aceasta bursa. In acest an, am avut-o alaturi pe soprana Felicia Filip, asa ca, doua studente, Elena Dinca si Georgiana Varjoghe, au intrat fiecare in posesia a cate 500 de euro. Bursa se acorda in luna ianuarie, ca un dar de suflet pe care mi-l ofer in luna in care sunt nascuta, in amintirea maestrei mele, soprana Iolanda Marculescu...”, a declarat soprana Georgeta Stoleriu.

Dor de Iolanda
Printre cei care au avut ocazia unica de a fi pe scena alaturi de Iolanda  Marculescu se afla si maestrul Dan Iordachescu, care nu a uitat debutul sau pe scena Operei Nationale din Bucuresti, in Nunta lui Figaro, alaturi de aceasta primadona: „Era in luna octombrie 1956, anul jubiliar Mozart, cand se implineau 200 de ani de la nasterea marelui compozitor. Iolanda era minunata, ma invata o multime de detalii, asa ca i-am spus ca este ca o mamica, desi o interpreta pe Susanna, iar eu pe Figaro si noi doi urma sa ne casatorim pe scena... S-a amuzat ca i-am spus «mamica» si de atunci obisnuia sa-mi spuna «fiule». Amandoi l-am avut maestru pe marele tenor Constantin Stroescu. Iolanda Marculescu era, pe scena, o prima donna, iar in particular, o persoana foarte eleganta si spirituala. Ii placea atat de mult sa citeasca, incat avea mereu o carte la ea. Imi este dor de Iolanda Marculescu...”. La randul sau, muzicologul Viorel Cosma isi aminteste si el cu placere de Iolanda Marculescu...: „Era o soprana lirica lejera care, daca aparea pe un afis, era garantia reusitei acelui spectacol. Te putea vraji si in doar trei minute, cat canta un lied! Avea o inteligenta subtire, era delicata si arta sa raspundea celor mai exigente cerinte ale unui public cultivat. Cand a plecat a lasat un mare gol in urma sa”, a declarat Viorel Cosma, vizibil marcat de disparitia artistei.