Penultimul cincinal a murit odata cu Ceausescu. Ultimul traieste si este indeplinit intocmai si la timp: este planul cincinal la spaga de partid. Cincinalul lui Ceausescu era indeplinit in patru ani si jumatate. Asta, al partidelor - in patru ani, caci asa sint planificate si alegerile politice. Cu toate acestea, planul este cincinal, caci alegerile cele mai importante au loc o data la cinci ani – cele prezidentiale sint si cele mai costisitoare.

Expertii in contabilitatea la negru a partidelor sustin ca 40% din banii unui partid provin din spagi, iar grosul spagilor este asigurat prin reteaua care este alimentata pe conductele ce pleaca din vami. Aceiasi experti sustin (acum, la DNA) ca 10% din spaga de la vami ramine la vamesi, iar alti 10% se pierd pe conducta, la intermediari. Intreg sistemul este coordonat de la virful celor trei partide care formeaza, azi, rotativa puterii si opozitiei. Coordonatorul este, de regula, cel mai influent om din partid.
Ce se intimpla atunci cind cel mai influent om dintr-un partid vrea sa devina si cel mai puternic, presedintele pe tara al partidului respectiv? Nimic mai simplu: devine presedinte. Banii pot face orice.
Vasile Blaga n-ar fi hotarit sa devina presedinte al PDL daca nu s-ar fi intim­plat ceva fara precedent: ­presedintele Basescu a hotarit, in 2010, sa reformeze statul cu pretul scoaterii PDL-ului in afara rotativei putere – opozitie pentru multi ani. Poate ca Basescu a calculat ca aceasta iesire a PDL-ului in decor va putea fi repetata intr-un cincinal, dar Blaga a calculat ca s-ar putea sa dureze doua cincinale.
Blaga n-a calculat insa ca presedintele ar putea sa arunce in aer closca cu puii de aur, intreg sistemul de finantare la negru al partidelor. Pai, ce reforma a statului ar mai fi fost aceea care ar fi lasat intact acest cancer al coruptiei romanesti, care fura de la bugetul statului citeva miliarde de euro anual? Caci ce ajunge la partide este mizilic pe linga ceea ce pierde statul prin neimpozitare, din pricina ca vamile nu lucreaza pentru buget, ci pentru mafiile de partid.
Planul Blaga era urmatorul: 1) pina in 25 martie 2011 ar fi convins o parte a parlamentarilor PDL sa treaca de partea voturilor USL, la prima motiune de cenzura: 2) Boc ar fi fost inlocuit la conducerea guvernului cu un alt pedelist (probabil Liviu Negoita), dar la Congresul PDL din mai ar fi fost liber culoarul pe care Blaga s-ar fi putut alege presedintele partidului; 3) din pozitia de presedinte, mai influenta ca aceea de premier, Blaga ar fi condus jocurile astfel incit, prin daruri electoraliste (salarii, pensii etc.), PDL-ul sa recupereze cite un procent pe luna, pentru a putea prinde alegerile in virful simpatiilor populare.
„Regele“ Basescu a inteles strategia Blaga si a aruncat in aer conductele cu spagile provenind de la vamesi. Sah la... regina. Cum va putea raspunde Blaga? Daca va continua miscarea pentru inlocuirea lui Boc, va afla ca este invinuit de DNA. Daca va avea acest curaj, PDL-ul se pra­buseste in simpatia publica sub pragul de intrare in parlament. Acum, Blaga ­este numarat de arbitru pina la opt. Mai are o sansa: sa accepte prabusirea PDL-ului si sa revina in joc cu dezvaluiri care sa-l scoata de pe ring si pe presedintele ­Basescu. Atunci vom intra in celebra parabola, in care doi lei infometati s-au intilnit in desert si s-au mincat unul pe celalalt pina ce n-a mai ramas decit ­desertul in care s-au intilnit.