- Mai ploua si azi la Macondo?
Intrebarea mea ii provoaca o prelungita expunere despre conceptul Macondo, prezent in opera sa, tradusa, din fericire, din belsug, si la noi. Macondo, ne spune, inseamna un loc anume, cu intamplari anume. Macondo este, totodata, un anotimp anume cu trairi speciale si cu precipitatii din belsug. Da, ploua tot timpul la Macondo, pare a fi raspunsul la care s-a simtit dator.

Il vazusem asezat la o masa in barul de la parterul imensei cladiri unde urma sa aiba loc intalnirea noastra. Nu pare catusi de putin la incheierea unui veac de singuratate. Un patriarh atins de brumele toamnei, da. Dar nu mai mult de atat. Dar, e drept, nici mai putin. Doua detalii iti sar in ochi, privindu-l din imediata apropiere. Pe fata maslinie - aduce teribil cu un Zorba mai putin uscativ - se impune mustata bogata si decolorata, bogata si simetrica. Apoi, zambetul acela coplesitor prin bunavointa si stimulator intru apropiere.

Intalnirea are loc in dulcele stil clasic al interviului colectiv: mai multi intervievatori, un singur intervievat. Cei ce punem intrebari suntem noi, cei veniti de departe si ajunsi in Columbia. Cel aflat in fotoliul din incapatorul salon de protocol ne este cunoscut, drag si din acest moment si apropiat: Gabriel Garcia Marques, prozatorul care magnetizeaza in cascada sufletele cititorilor de pe mapamond, chemandu-i la intalnirea cu opera sa, cu apasarile pe hartie ale penitelor stilourilor din panoplia ultimei jumatati de veac. Din intrebarile noastre, repezite, in cascada, nascute din spaima de a nu le veni randul, se compune o fresca a trairilor si furtunilor sale sufletesti. Ma uluieste candoarea cu care trece de la o etapa a existentei la alta, de la nelinistile autorului incepator - calculeaza ce le putea oferi zilnic copiilor din veniturile luate pe o carte la un moment dat si cat putea sa-i rasfete, cu o ciocolata in plus, la volumul urmator, mai bine platit - la detaliul deloc de ignorat al statutului de laureat Nobel, de scriitor tradus intr-o multime de limbi vorbite pe glob.

- Ce ati recomanda unui scriitor incepator in limba dumneavoastra?
- Sa se inchipuie in stare sa-l ajunga din urma pe Cervantes!
Zambim manzeste. Daca tuturor le-ar spune asa ceva, unde am ajunge? Simte diferenta de abordare. Continua pentru a spulbera echivocul:
- Doar asa putem avea sansa de a-l intrece cineva!
Gazetarul din mine:
- Este valabil si in gazetarie?
- De buna seama. Sunt prin formatie jurnalist si doresc sa se stie cat pret pun pe jurnalismul adevarat. Da, sfatuiesc pe orice incepator sa se creada in stare sa scrie cele mai bune articole care au aparut vreodata. Doar asa inteleg aceasta bransa, din care fac parte si pe care o pretuiesc foarte mult - sunt intre cei care considera gazetaria un gen literar ce trebuie apreciat ca atare - doar asa, spun, poate fi facuta munca la ziar.