In esenta, terorismul inseamna pedeapsa, sacrificiu, loialitate, dar si paranoia. Cel mai dur este terorismul religios, insa apologetii sai uita esentialul: credinta nu justifica niciodata crima impotriva umanitatii, care este interzisa de toate religiile lumii! Iata ca vorbim despre crima, desi teroristii se autointituleaza „soldati”. Nu li se recunoaste aceasta calitate, din pricina mijloacelor nonconventionale (nu „neconventionale”), pentru ca in „nobletea” lor, acesti cavaleri ai tristei figuri „lupta” cu femei, copii si batrani, cu oameni nevinovati. Ba chiar educa femei si copii, pentru a ucide la randul lor...
Terorismul este anacronic, dar, in acelasi timp, este sustinut tacit de multe state, spre a justifica bugete colosale pentru inarmare sau razboaie economice. Si totusi, de ce fenomenul terorist se simte ca in matca sa, pe parcursul JO? Pentru ca olimpismul reprezinta libertatea si egalitatea, iar fostul presedinte al CIO, Juan Antonio Samaranch (fost agent KGB pentru Europa de Est, dupa unii autori) spunea ca „miscarea olimpica este mai importanta decat biserica catolica”. Atacurile de la JO sunt agresiuni comise in lumina reflectoarelor impotriva umanitatii, la ea acasa, si chiar nerecunoasterea acesteia ca spirit, in balanta cu nerecunoasterea legitimitatii teroristilor ca „ostasi”.