Sa tot fi fost prin 1974… Un redactor al Scanteii tineretului fusese parat redactorului-sef ca, in timpul unei documentari, se dedulcise la niscai „baute“ si, cum Congresul al XI-lea tocmai ce adoptase Codul eticii si echitatii socialiste (al „eticii si echitatiei socialiste“, cum il botezase raposatul A.I. Zainescu), mai marele gazetei, tovaras just si principial, a tinut sa ii faca o critica justa!

Drept care l-a luat la rost in holul mare al institutiei: „Ce faci, tovarase Ravescu?” „Muncesc, tovarase redactor-sef, muncesc ca un caine”, a raspuns, cu umilinta ipocrita, cel admonestat. „Poate vrei sa spui ca muncesti ca un catelus in poalele doamnelor?”, a continuat moralizatorul, dar nici cel vizat nu s-a dat batut: „Si asta este o munca, tovarase redactor-sef, va asigur!”.
Asta a fost prima mea intalnire cu Vasile (Bebe) Ravescu si ma bucur nespus sa ii intalnesc umorul spumos si vorba-n dunga, intelept strunita, si in recentul volum de „Epigrame policrome” (*). Profesiunea de credinta este pe cat de lapidara, pe atat de expresiva: „Epigrama nu-i o muza/ Ce inspira pe acei/ Ce, in public, se amuza,/ Intepandu-se-ntre ei.// E stiutul gest al vietii,/ Cu degetul la obraz,/ Prin care poetii, bietii,/ Fac si ei haz de necaz”.
Si cum cartea este scrisa in aceste vremuri complicate („S-a schimbat mercurialul/ Viata este tot mai grea,/ Iar incepe serialul/ «Ce-o mai fi, om mai vedea»”), nici nu se putea sa nu intalnim sageti cu adresa directa, cum ar fi cea pentru „Un imbogatit oarecare”: „I s-a dus in lume buhul,/ Ca s-a-mbogatit destul,/ Dar, cum e sarac cu duhul,/ Se simte tot nesatul”. Sau acest catren pentru si despre o anume tele-justitie si eroii sai: „De mai multe ori chemat/ Ca sa dea-colo… subsemnatul/ A iesit de-acolo altul/ Dupa ce… a transpirat”. Nu scapa de sfichiul epigramistului nici Niagara de asa-zise reforme care au sfarsit prin a bulversa cumplit invatamantul: „Cu asa reforma schioapa/ Promovata de Funeriu/ Dascalii-au intrat la apa/ Pe elevi cazut-a ceriul”.
Si, cum tot discutam noi, acum, despre Inalta Poarta de la Bruxelles, iata si una … mai pe invers: „Ne vad hoti si plini de lene…/ Si parca n-ar fi destul/ Dam fonduri europene/ Fiindca statul e fudul”.
Am lasat inadins, pentru incheiere, aceasta zicere cu mult talc: „Sunt bolnav de saracie,/ Iar somajul mi-e etern./ Trec prin criza de prostie,/ Si am boala pe Guvern!”.
Cam acestea ar fi cateva motive pentru care recomand volumul de epigrame al lui Bebe Ravescu, socotindu-l numai bun sa ne racoreasca pe asemenea timpuri. Incheind, fireste, tot cu vorba autorului: „N-am pretentii de la voi./ De cititi si nu va place,/ Nu m-aruncati la gunoi./ Nu se face!”. l

(*) Bebe Ravescu, „Epigrame policrome din perioada portocalie”, Editura Rawex Coms, 2012