O doamna incapatanata: Raluca Turcan

Cum ajungi si, mai ales, de ce alegi sa ramai in acest mediu? Care este urmatoarea mutare pe care trebuie sa o faca PDL-ul pentru a-si imbunatati imaginea? Cum se poate mentine o familie in care tu si cel de langa tine aveti prea putin timp liber? Raluca Turcan si-a gasit propriile raspunsuri.

De ce ai intrat in politica si mai ales de ce ai ramas? Cum s-a modificat perceptia ta, de-a lungul anilor, asupra indatoririlor unui om politic?
In ciuda a ceea ce se spune despre politica – mizerie, compromisuri, cearta –, ea ramane singurul loc din care poti produce schimbari in bine pentru un numar semnificativ de oameni. Politica e locul din care ai puterea sa schimbi in bine vietile oamenilor, oricat de putin. De aceea am intrat in politica si de aceea am ramas in politica.
Pe masura ce anii au trecut, am invatat ca schimbarile cele mai importante sunt in comunitati, la firul ierbii. Daca reusesti sa mobilizezi fonduri pentru renovarea unei gradinite sau pentru dotarea cu mobilier a unei scoli, sa faci o lege in urma careia o asociatie de caritate sa depuna un proiect pentru a imbunatati viata unor copii amarati, atunci poti spune ca iti faci datoria. Si am mai invatat ca ai datoria, ca om politic, sa spui ceea ce crezi, chiar daca aceasta ar putea cateodata nemultumi – fie adversarii politici, fie colegii de partid, fie presa. Important este sa nu dezamagesti oamenii…

Ce crezi ca asteapta cetateanul de la cel pe care l-a votat? Dar politicianul de la liderul sau politic?
De la omul politic, cetateanul asteapta doua lucruri mari: promisiuni onorate si cinste in exercitarea demnitatii publice. Toti suntem judecati dupa aceste doua criterii. De aceea este important ca omul politic sa nu promita mai mult decat poate face si sa ramana corect.
De la liderul politic se asteapta in primul rand leadership, adica puterea de a conduce, viziune si hotarare. Acest lucru ii face pe lideri sa fie urmati atat de colegii de partid, cat si de cetateni.

„All politics is local“, varianta pentru Romania
Ai fost consilier politic si ai o specializare in comunicare politica. Ce ar trebui sa faca PDL-ul pentru a remedia problemele de imagine pe care le are in acest moment?
Despre una dintre solutii am vorbit de mai multa vreme – remanierea guvernului. Iata ca am avut mai mult: demisia guvernului. Asadar, avem un premier și un guvern nou, deci o șansa in plus de a reda oamenilor increderea in actul de guvernare si in Partidul Democrat Liberal.
Acum trebuie sa incepem sa ne pregatim foarte serios pentru alegerile locale, care vor fi tinute in iunie. PDL ar trebui sa-si impuna propria agenda politica, focalizata pe proiectele indeplinite sau demarate pentru comunitatile locale. „All politics is local“, spun americanii. Prin urmare, sa ne centram discursul pe temele locale, pe eforturile alesilor nostri locali, pe proiectele lor, prezente si viitoare… Sunt convinsa ca PDL poate obtine un rezultat foarte bun la alegerile locale, care, cuplat cu suflul nou al proaspatului guvern, poate relansa partidul pentru alegerile generale din toamna. Ne trebuie insa mult efort, multa perseverenta si multa decenta.

„Politica este si pentru femei, si pentru barbati“
Care este greseala majora pe care PDL-ul ar trebui sa o recunoasca si sa o indrepte? Dar cel mai curajos lucru pe care si l-a asumat in acest mandat?
Cred ca au fost reprezentanti ai PDL care au dat dovada de cinism. Marele curaj al PDL a fost luarea masurilor de austeritate, dure, dar necesare, cu pretul politic al scaderii partidului in sondaje.

Despre politica se stie ca e un domeniu dur. Cum se impaca acest lucru cu proverbiala sensibilitate feminina?
Politica este si pentru femei, si pentru barbati. Cat despre sensibilitate, au si barbatii sensibilitatile lor, nu doar femeile. Nu este simplu insa sa faci fata acuzelor, mai ales celor total nedrepte. Pe parcursul carierei am avut parte de atacuri, insa, din fericire, superficiale si nefondate. De multe ori imi vine sa zambesc atunci cand, supusa fiind unor astfel de atacuri, se face referire la tinutele mele. Pana la urma, imi dau seama ca sunt totusi un om politic sanatos si incomod din moment ce, dupa atatia ani de mandat, acesta este cel mai rau lucru care mi se poate reprosa. Intotdeauna am privit tinuta ca o forma de respect si comunicare cu cei din jur. Nu am tinute scumpe sau opulente, iar eleganta nu vine, cu siguranta, din vestimentatie.

Cum privesti recenta demisie a lui Valeriu Turcan din functiile de consiler prezidential, dar si de purtator de cuvant al sefului statului?
Suntem doi oameni care si-au construit carierele separat, cu multa munca, temeinicie si rigurozitate. Viata a facut sa ne intalnim in politica, si multe momente frumoase din viata noastra au fost legate de politica, pentru ca aici s-au intalnit si carierele, si destinele noastre. Sotul meu a lucrat la cel mai inalt nivel in serviciu public, in calitate de consilier prezidential, a luat deciza sa se indrepte spre mediul privat si sa isi foloseasca atat experienta acumulata, cat si pregatirea profesionala.
Ii stau alaturi neconditionat si il voi sustine in orice decizie. Iar daca ar fi sa fac totusi o observatie, atat ca femeie, cat si ca om politic, as spune ca a plecat de la Cotroceni unul dintre cei mai devotati si corecti consilieri prezidentiali.

Faptul ca sotul tau a fost consilierul presedintelui Romaniei ti-a daunat sau ti-a folosit in cariera politica?
Cariera mea politica a inceput in 2004, odata cu prima mea candidatura pentru Camera Deputatilor, sotul meu devenind consilier al presedintelui Romaniei in 2007. Carierele noastre au mers in paralel, nu s-au intersectat. Si cred ca e un lucru bun, sanatos.

„Functiile trec, carierele evolueaza, dar familia ramane cea mai importanta“
Se spune ca familia si cariera se exclud reciproc. Si totusi, voi sunteti exceptia care confirma regula...
Exista acest cliseu al incompatibilitatii dintre familie si cariera, pe care insa sute si mii de oameni il infirma zilnic in Romania. Nu exista incompatibilitate, dar este nevoie de un efort mai mare pentru a le impaca pe ambele. Cea mai importanta ramane insa familia. Functiile trec, carierele evolueaza, dar familia ramane pentru totdeauna.

Cum percepe fiul vostru, Eric, profesiile dvs.?
Eric a implinit in toamna patru ani si a inceput sa inteleaga cat de cat cu ce ne ocupam, mai ales ca isi vede din cand in cand parintii la televizor, ceea ce nu este un lucru comun printre copii. Stie ca ne ocupam cu politica, dar e complicat sa-i explici la varsta aceasta ce inseamna politica. Eu i-am spus intotdeauna ca mami si tati incearca sa faca lucrurile mai bune pentru oameni, iar explicatia aceasta il face fericit daca venim si cu jucarii seara acasa.

In curand va merge in clasa pregatitoare. Unde intentionati sa-i stabiliti „cartierul general“: la Bucuresti sau la Sibiu?
Aceasta este o intrebare dificila si trebuie sa meditam serios asupra subiectului. Vom lua o decizie peste doi ani, dupa ce studiem avantajele si dezavantajele fiecarei optiuni. Deocamdata, Eric face naveta intre doua gradinite, la Bucuresti si la Sibiu, si ii place mult sa se joace, sa deseneze, sa participe la activitatile de clasa specifice prescolarilor. Se simte acasa in ambele orase. As spune chiar ca-i place mai mult la Sibiu, deoarece acolo mananca mai bine si doarme mai mult.

Care e cel mai recent lucru cu care v-a surprins juniorul?
Eric mi-a desenat o felicitare de Craciun, cu el, mami si tati, iar sub brad a desenat o inimioara si ne-a spus ca acesta este cadoul lui de Craciun pentru noi. Va dati seama ca a fost emotionant.... Si ne-a mai surprins cu respingerea ferma a unei emisiuni de televiziune la care ne uitam intr-o seara, spunandu-ne ca nu-i place, ca oamenii aceia se cearta.

Esti cetatean de onoare al statului Nebraska. Care este povestea? Te-ai gandit sa dezvolti ceva acolo?
In cadrul unei burse de studiu in SUA am fost invitata, impreuna cu colegii din diferite tari, de catre guvernatorul statului Nebraska. In semn de apreciere, guvernatorul ne-a oferit titlul de cetatean de onoare al statului. Atat si nimic mai mult.

De fapt, pentru tine, unde inseamna acum „acasa“: la Bucuresti sau la Sibiu?
Am acum doua locuri carora le spun ACASA – Bucurestiul si Sibiul. In ambele locuri am oameni dragi si amintiri placute si voi ramane legata de aceste orase cat timp voi trai…

Daca ar fi sa scrii tu povestea intalnirii dintre tine si sotul tau, cum ai prezenta o poveste de dragoste in politica?
Poveștile de dragoste sunt universale, indiferent daca se petrec in mediul politic sau in alt mediu, indiferent daca sunt contemporane sau vechi de 1000 de ani. Ne-am intalnit in politica, am descoperit fiecare in celalalt calitațile pe care le cautam, ne-am indragostit și ne-am casatorit intr-o frumoasa zi de septembrie (in plina campanie…). Povestea noastra de dragoste continua și acum, dupa mai bine de sapte ani.
 
         
 
3.0 - 1 voturi