La inceputul secolului trecut, aveam cea mai avansata cercetare stiintifica pentru obtinerea insulinei artificiale, substanta care urma sa salveze sute de milioane de vieti, facind inofensiv diabetul. Academia Romana a pierdut ocazia de a impune dreptul nostru asupra licentei de fabricare a insulinei. Ca urmare, Romania pierde, constant, bani grei, de atunci incoace, neavind proprietatea asupra licentei.

Mai apoi, un cercetator roman in domeniul tehnologiilor de forare descopera secretul ingineresc al posibilitatii de a fora la adincimi mari si foarte mari. Secretul ajunge pe mina strainilor, fara sa fi fost cumparat, iar inginerul roman nu apuca sa-si oficializeze inventia in beneficiul statului roman. Miliarde de dolari ar fi putut intra in bugetul nostru dupa Al Doilea Razboi Mondial, daca statul nostru ar fi inteles in ce afacere actiona geniul acelui inginer.
Sub ochii nostri, un cercetator roman in domeniul biologic este pe cale sa descopere in sistemul celulelor stem proteina care este responsabila de principiul formativ al tuturor organelor din corpul uman: ficat, rinichi, pancreas etc. Daca cercetarea va ajunge la bun sfirsit, vom avea, noi, romanii, licenta pentru o revolutie medicala: devine posibila refacerea (renasterea) pe cale naturala a tuturor organelor afectate de disfunctii si boli. Vom avea aceasta licenta? Se pare ca nu o vom avea. Statul roman nu este dispus sa finanteze cercetarea. Statul chinez s-a oferit sa sprijine financiar continuarea cercetarilor.
Vom pierde, din nou, miliarde de dolari din bugetul viitorului nostru. O minte romaneasca va imbogati bugetul Chinei. Daca acest lucru se va intimpla asa si, intr-adevar, geniul echipelor de cercetare conduse de profesorul Laurentiu Popescu va munci pentru gloria Chinei, nimeni, in istorie, nu-i va blama pe acesti biologi, dimpotriva, ei vor fi onorati cu Premiul Nobel, dar gin­diti-va cum se va vorbi in viitor despre actualul ministru de finante, despre actualul prim-ministru, despre actualul ministru al cer­cetarii.
Culmea este ca avem, in acest moment, ca ministru al cercetarii, un cercetator, pe numele sau Daniel Funeriu, provenind din comunitatea chimistilor. Ai zice ca, macar ei, chimistii, vor intelege mai iute decit finantistii ce valoare se ascunde in acest nume de cod: telocitele. Este numele acelei proteine miraculoase. N-am auzit ca domnul Funeriu sa ameninte cu demisia spre a atrage atentia opiniei publice romanesti ca din nou sintem pe cale sa pierdem drepturile de proprietate asupra unei descoperiri geniale si multe miliarde de dolari.
Nici jurnalistii romani nu sint cu mintea acasa. Nu-i vad pregatind o campanie de documentare pe aceasta tema, cu atit mai putin una de lobby, spre a-i face pe guvernanti sa priceapa in ce afacere ne aflam.