Intr-un articol excelent, cercetatorii Harlan si Stross analizeaza nevoia unui efort de colaborare intre sanatatea publica si sectorul ingrijirilor medical-uzuale pentru prevenirea bolilor de inima. Acestia au studiat colaborarea realizata intre Programul National de Educare privind Tensiunea Arteriala si American Heart Association (Asociatia Americana a Inimii) in campania antihipertensiva din SUA intre anii 1960 si 1980 si au notat faptul ca initiativa nationala de reducere a nivelului de lipide plasmatice (colesterol, trigliceride etc.) are nevoie de o abordare educationala total diferita.

Campania antihipertensiva, ca si multe alte programe de educatie publica de succes, a avut un mesaj educational direct, care a calauzit spre conduite simple, cum ar fi masurarea anuala a tensiunii arteriale; daca aceasta e ridicata, se cauta tratament si, daca este tratata, se mentine tratamentul cu consecventa. Interventia in stilul de viata al pacientului a fost minima. Rezultatul la nivel populational a fost de impact si rapid. Insa, in cazul programului de reducere a nivelului de lipide plasmatice, stilul de viata ca intreg trebuia sa fie puternic influentat, de vreme ce era clar ca nu existau dovezi pentru ca terapia medicamentoasa sa fie folosita preventiv pe scara larga. A da si a lua pilule e mult mai simplu decit a schimba stilul de viata al cuiva. Inca de la inceputul deceniului noua al secolului trecut, prin rezultatele obtinute intr-un studiu desfasurat in Oslo, am invatat ca este posibil sa schimbam in mod semnificativ comportamentul alimentar la barbatii adulti de virsta mijlocie cu risc crescut, cu un efort relativ modest (in special acolo unde sotia si familia sint incluse). Aceasta influenta s-a tradus intr-o scadere semnificativa a colesterolului, care s-a tradus printr-o reducere semnificativa statistic de 46% a evenimentelor acute coronariene. Cu alte cuvinte, infarctele au scazut la jumatate!
Totusi, majoritatea medicilor nu se simt capabili sa utilizeze o terapie dietetica si nici nu se simt confortabil cu alte terapii care cer pacientului sa isi controleze si sa isi mentina stilul de viata. Ei au putina experienta in aplicarea principiilor de schimbare a obiceiurilor si au putine oportunitati sa isi monitorizeze pacientii (care sint pe o terapie comportamentala) suficient de mult pentru a dezvolta incredere intr-o astfel de terapie.

Medicii se simt mai confortabil cind au de-a face cu termeni absoluti
Pe de alta parte, medicii nu se simt confortabil cu terapia de schimbare a obiceiurilor, pentru ca succesele sint marcate de reusite in privinta unor realizari mici, iar recidivele si esecurile sint dese. Ei se simt mai confortabil cind au de-a face cu termeni absoluti, ca sanatate contra boala; normal contra anormal, conformare contra neconformare.
Aceasta impulsivitate si nerabdare de a restaura normalul din anormal pe o cale mecanica este rasplatita in mediul competitiv premedical si este implementata in cea mai mare parte a experientei de pregatire din facultate. Faptul ca majoritatea programelor de succes, precum controlul greutatii, renuntarea la fumat, abstinenta in ceea ce priveste alcoolul, sint in afara institutiilor clasice de sanatate si rareori folosesc medici ca factori efectori, dovedeste ineficienta medicilor in a implementa schimbari in sabloanele vietii. Ce-i drept, rigorile economice si dinamica administrarii fortei de munca reprezentata de medici joaca, probabil, un rol semnificativ in aceasta ordine a lucrurilor. Cind ai alti 15-20 de pacienti care asteapta la usa, e greu sa faci educatie pentru sanatate. Trebuie sa dai randament ca un robot.
Stilul de viata implica o multime de variabile ce fac dificila constructia unui mesaj direct si simplu catre public. Lumea stiintifica trebuie totusi sa gaseasca cu onestitate un consens asupra traducerii mesajului stiintific complex intr-unul simplu si eficient pentru marele public. Se observa faptul ca un factor critic in ecuatia descrisa este educatia, atit pentru populatie, cit si pentru noi, medicii, profesionistii.
Concluzia studiului celor doi cercetatori pomeniti mai sus este ca accentul efortului educational pentru prevenirea bolilor de inima/coronariene ar trebui sa fie directionat in primul rind... catre medici.