„Tremur pentru ceea ce o sa facem. Esti sigur ca o sa ma iubesti pentru totdeauna? N-o sa regretam? Ma tem si sper in acelasi timp. O sa-mi ofensez familia intr-un mod ireparabil...“
Chiar daca au trecut 300 de ani de cind aceasta scrisoare a fost trimisa de catre Mary Pierrepont lui Edward Wortley Montagu, temerile noastre, intrebarile, itele din care se tese dragostea au ramas aceleasi. Indiferent de timpul si spatiul geografic in care traieste, omul pune mai presus de orice nevoia de a iubi si de a fi iubit.
Un psiholog a intervievat victime ale celui de Al Doilea Raz­boi Mondial, femei, in special, care au stat in lagare de concentrare. Iata ce a descoperit specialistul: ­peste ani, unele dintre aceste femei, care fusesera tinere in lagar, nu resimteau ca fiind dureroasa amintirea atrocitatilor suferite acolo, ci amintirea unor mici gesturi de respingere pe care le-au suferit din partea unor baieti; practic, esecuri in plan sentimental. Una dintre intervievate incepuse sa povesteasca cu ama­raciune cum x nu a vrut sa se urce cu ea intr-o barca. Dragostea ramine cel mai mare mister caruia nu obosim sa-i dam tircoale. ­Este si preocuparea fundamentala a Elizei, personajul pe care il interpretez in Narcisa salbatica. Ea tinjeste dupa dragoste, numai ca isi propune sa cucereasca pe cine nu trebuie si asta va duce la multa suferinta si actiuni necugetate.
E un personaj ale carui experiente invita la meditatie. Noi, femeile, avem atita nevoie de povestile de dragoste ale altora, fericite sau nu, ca sa invatam! Si sa ne delectam, binein­teles. Povestea trebuie sa ajunga cumva la noi, fie sub forma unei telenovele, fie a unei carti care sa apartina acestei culturi.
Intotdeauna am resimtit faptul ca, in Romania, fictiunea romantica lipseste aproape cu desavirsire. Ne raportam tot la clasici si ne hranim cu romane de dragoste scrise de autori straini. Nu avem o poveste romantica moderna care sa se intimple in Romania si sa fie direct relevanta pentru femeile de aici. Ca scriitoare si editor, doresc sa explorez acest gen literar. Deja lucrez la un roman de dragoste. Mi-ar placea sa scriu fictiune romantica nu prea elitista, ci accesibila tuturor, in mod regulat si la un pret mic. Mi-ar placea ca majoritatea femeilor din Romania sa-si poata permite sa citeasca. Acum un an si jumatate, calatorind cu avionul din Romania la Londra, mergind sa vad o piesa de-a mea pusa in scena, am intilnit o romanca foarte fina, cu studii universitare, care citea Mills and Boon. M-a mirat. Mi-a marturisit ca aproape nu poate adormi seara fara sa citeasca macar citeva pagini dintr-un astfel de roman. Mills and Boon e o editura care publica de vreo suta de ani romane de dragoste comerciale si scurte. Nu sint snoaba cind e vorba de carti. Ador sa citesc piese si romane, nonfictiune, toate stilurile – de la Shakespeare si Proust pina la Gladwell –, dar pot sa apreciez si o carte romantica buna, cum e Pe aripile vintului, Anna cu ochii verzi sau romanele Mills and Boon, povesti care ofera femeilor evadarea atit de necesara din rutina zilnica intr-o lume romantica. Sint atitea fete si femei care tinjesc dupa un roman de dragoste...!