„Daca ai nevoie de o mina de ajutor, o vei gasi la capatul bratelor tale“. (Audrey Hepburn)
Frica asta a nereusitei, a ratarii, functioneaza teribil, se insinueaza parsiv si devine una cu tine. Nu inteleg de ce ajungem sa aminam alegerile pina in punctul in care aleg circumstantele in locul nostru. Se prea poate sa nu fie intotdeauna alegerea potrivita, dar macar ti-ai asumat un risc, riscul alegerilor facute de tine, ai aruncat in viltoarea vietii toata puterea mintii si a sufletului. De multe ori cred ca ne luam prea in serios, coplesiti de importanta sarcinilor zilnice si uitam de noi, de clocotul viselor si dorintelor, incercind sa ne integram cit mai bine intr-o societate anosta, liniara, plata, cu reguli banale si carari batatorite. Si eu mai cred ceva, sincer si din tot sufletul, ca, daca pornesti plin de curaj, forte nevazute iti vor veni in ajutor si vei reusi!
Traim sub presiunea evaluarilor la care ne supune orice context. E un ritm bezmetic in care ne aminam savoarea de a trai echilibrat. Pentru cei mai multi dintre noi exista doua lucruri distincte: munca si alte lucruri care iti produc placere. De ce? De ce sa nu incercam sa facem zi de zi lucrul care ne face inima sa tresalte si sa mai si traim din asta? E foarte posibil sa nu ajungi vreodata sa te imbogatesti, dar sa traiesti decent facind ce-ti place e un lucru minunat. Mai bine, zic eu, decit sa te imbogatesti traind indecent...
Inca din adolescenta am fost terifiata de gindul unei existente de ghiseu, am luptat din rasputeri sa ajung intr-o postura care sa-mi ofere satisfactii profesionale, sa am un job care sa-mi dea posibilitatea sa ma autodepasesc, sa fiu un exemplu pentru mine insami si din care sa nu-mi fie frica sa plec cind o sa ajung la concluzia ca nu ma mai reprezinta. E cea mai mare dorinta a mea de la viata: sa nu-mi pierd curajul. Imi aduc aminte de ce-mi spunea maestrul Octavian Paler intr-o seara, pe vremea cind prezentam stirile din sport la Antena 3: „Domnisoara, atit va spun, sa nu ajungeti vreodata la virsta mea, sa vedeti viata din perspectiva lucrurilor pe care nu le-ati facut“. I-am urmat sfatul, o fac in continuare si ma consider un om cu adevarat norocos, pentru ca fac ce-mi place si mai si traiesc din asta!