De trei ani si jumatate, de cite ori vine vorba despre mine, o includ, involuntar, si pe Maria Sophia, fetita mea draga si adorata. E natural si minunat, iar aceasta stare aproape euforica va dura pina la sfirsitul zilelor mele.
Astazi e soare afara, o lumina stralucitoare, de primavara indelung asteptata; cu toate acestea, ne uitam, cu nasurile turtite, pe fereastra, caci nu putem altfel, deocamdata. My queen, Mary, a facut temperatura, ii curg ochii, e moale si dragastoasa si s-a hotarit sa fie ea doamna educatoare. Aranjeaza deja sala de clasa, sa-i primeasca pe copii – toate papusile ei, care poarta numele prietenilor de la gradi. Deja ne gindim sa mergem toti trei pe biciclete, in parc sau, de ce nu, cu rolele... Am remarcat ieri, pe la sase seara, ca s-a lungit ziua – greu de sesizat, pentru ca la ora aia nu stiu daca e noapte sau zi, fiind „inchisa“ in redactie cu treburi presante, de serviciu. Am mirosit impreuna, deja, ghiocei, zilele trecute; mi i-a adus un invitat, un domn dintr-o alta generatie, care i-a scos din palton, de la piept. Mi-a facut placere, a fost neasteptat, ca un scamator sensibil… Imi plac buchetele de flori: mici, mari, daruite atunci cind te astepti mai putin.
Si Maria stie cum e la mama la serviciu, la TVR 1 si la TVR 2 (ea zice ca am doua „serviciuri“) si chiar e un moderator bun: „Buna seara, <doamnili> si domnilor, va invit la Ora de stiri“; apoi, foarte afectata, o intreaba pe bunica ei: „Care sint invitatii?“ Fireste, totul se intimpla in fata unei foi de hirtie si a unui „pis“ (pix).
Am multe treburi si proiecte in minte, unele despre care nu m-am gindit niciodata ca-mi vor face placere, dar asa te schimba prezenta unui copil… asta e, fireste, partea cea mai frumoasa. Si, ca sa nu creada viitoarele mame ca totul este roz (o culoare foarte apreciata, in aceasta perioada, de Maria, ca si rosul: „Mami, de ce nu-ti iei o poseta rosie? Toate mamele au, tu vrei sa n-ai?!“), trebuie sa marturisesc minunea de a putea sa citesc si eu ceva, o carte, macar citeva pagini, abia dupa aceasta virsta a Sophiei... Revin si la multe alte tabieturi, lucruri la care renuntasem, si la care ma intorc, putin cite putin, pe masura ce crestem. Ce bine e sa nu mai ai un bebelus, ci o fetita dulce si tare inteligenta!
Ce frumos va fi! Voi cumpara o masina de cusut, pentru ca Maria isi doreste fiecare rochie de printesa pe care o vede, chiar si una de mireasa, desi a inteles ca mai trebuie sa treaca timp... Fireste, voi studia croitoria, doar nu credeati ca deja stiu… Dar ce nu faci pentru mica ta printesa!...