Mihai Tatulici, decanul de virsta al jurnalistilor nostri, a inceput sa-si ia… virsta in serios; tot mai des protesteaza, in van, desigur, in contra amorului de sine al breslei. Ma baieti, ciocu’ mic: n-avem reportaj, n-avem ancheta, n-avem investigatie, nu mai avem decit blestematul asta de rating… uite, daca n-ar fi inceput razboiul asta in Libia, cine stie cind dracu’ am fi aflat si noi ce e cu tara asta… stie careva cite triburi isi impart bomboana cu titei de pe coliva lui Gaddafi?… o suta patruzeci si patru… adio, pace libiana!

Cindva aveam o excelenta revista de relatii internationale, Lumea, sponsorizata, fireste, de stat. Nici nu se putea altfel: astfel de publicatii cheltuiesc mai mult decit produc; in orice tara, o astfel de publicatie traieste din subventii de stat. Dar ai acolo, in miezul unor astfel de publicatii, o elita care se profesionalizeaza in materia relatiilor internationale. Ai acolo o scoala de elita pentru cadrele Ministerului de Externe ori pentru cele ale Serviciului de Infor­matii Externe.
Statul nostru, care risipeste pe curvasa­ria de partid miliarde de dolari, nu mai are minte cind vine vorba sa „risipeasca“ niste milioane pentru formarea elitelor in acest domeniu vital. Are minte, dar nu toata-i buna, iar aia care-i buna nu-i buna decit pentru interesele de clan. Exact ca in Libia, unde triburile nu s-au ridicat in contra lui Gaddafi de dragul democratiei, ci pentru ca sefii de triburi vor sa puna mina pe bomboana cu titei.
Asa ca nu mai avem cadre de valoare in diplomatie. Cit despre jurnalisti cu expertiza in relatiile internationale, de unde sa-i avem daca noi nu-i formam decit in zonele de razboi? Cum izbucneste pacea, cum le retragem finantarea. Ce sa ne mai miram ca se discuta, la televizor, despre politica externa a Romaniei exact ca despre divortul Iri-Moni. Se ridica hormonul in gitlejul cite unei fetiscane de serviciu si pac la… Razboiu: ne jigniti, dom’le presedinte, ziceti ca aveti o pozitie, dar nu aveti, de fapt… Vino sa ti-o arat! - ii vine lui Base sa zica.
Cind e vorba de politichie interna, ne-am resemnat: astia sintem! Dar cind vine vorba de politichia internationala, iti vine, precum lui Tatulici, sa-ti smulgi parul din… chelie. Doamne, asa josnici am ajuns! Habar n-avem ce tari sint in sudul Libiei! Habar n-avem ce regim politic este la Tripoli! Habar n-avem ce interese are China pe acolo!
Deprofesionalizarea presei noastre si tabloidizarea ei din cap pina in picioare fac sa avem la alegeri exact ceea ce cultivam in gradina. Cita vreme nu vom intelege ca statul are obligatia sa subventioneze citeva insule de profesionalism, vom avea doar stat pentru partide si niciun pic de stat pentru cetatean!