Era renumit pentru ospitali­tatea, prietenia si generozitatea sa. Atelierul ii era adevarata casa, unde traia pentru arta si pentru prieteni. Valuri, valuri de cunoscuti - artisti plastici, iubitori de arta, colectionari - i-au trecut pragul atelierului si s-au impartasit din conversa­tiile, sfaturile, priceperea sa in ale artei si ale vietii. Toti l-au admirat, multi i-au ramas recunoscatori si multora le este inca dor de el. Considerat „un urias al artelor“, Marcel Chirnoaga a fost si un om „fabulos“, un adevarat cuceritor de inimi.
Dinspre mama, avea ascendenta frantuzeasca, motiv pentru care se numea Marcel Raymond Chirnoaga. Ambii parinti erau straluciti chimisti, tatal sau fiind primul profesor de chimie-fizica la Politehnica din Bucuresti, cu doctorat la Upsala, in Suedia, unde isi realizase teza sub coordonarea laureatului Nobel, Theodor Swedberg.
Absolvent al Liceului „Sf. Sava“ din Bucuresti, Marcel Chirnoaga avea sa urmeze Facultatea de Matematica si Fizica, din cadrul Universitatii, fiind un stralucit student al profesorului Dan Barbilian, matematician de exceptie si unul dintre cei mai importanti poeti romani, bine cunoscut sub numele de Ion Barbu.
Inca din liceu, Marcel Raymond Chirnoaga da dovada de un talent plastic deosebit, realizind, pentru parintii sai, doua busturi apreciate ca „exceptionale“. Ia lectii de arta in particular si la doar un an dupa absolvirea facultatii, in 1953, devine membru al Uniunii Artistilor Plastici si, mai tirziu, desi nu a fost niciodata membru PCR, chiar presedintele Uniunii. Cit priveste talentul sau de a desena cai, tema predilecta in care a excelat, ajungind sa-i de-seneze si cu ochii inchisi, artistul glumea spunind: „Daca Grigorescu este in arta romaneasca tatal boilor, eu, in schimb, sint tatal cailor“.

„Nazdravanul“ Marcel
In cartea In preajma lui Marcel, realizata sub coordonarea colectionarului de arta Vasile Petrovici si lansata recent in librarii, 20 dintre prietenii si apropiatii artistului il evoca pe Marcel Chirnoaga, asa cum le-a ramas in amintire.
Un prieten de-o viata, medicul Puiu Stoiculescu, care l-a vazut, adesea, cit de deosebit era fata de ceilalti, il numeste „nazdravan“. Astfel, intr-o vacanta petrecuta la tara, fiind trimis sa aduca o bivolita de la pascut, adolescentul Marcel a venit calare pe animal. Mai tirziu, in plina tinerete, a uimit iar, prin forta fizica si disponibilitatea de a da o mina de ajutor. Puiu Stoiculescu isi aminteste ca, odata, desi era imbracat ca pentru vizita la Ambasada SUA, unde era asteptat, Marcel Chirnoaga a pus umarul la mutarea unui pian, dupa care s-a scuturat si a onorat invitatia ambasadorului american. O alta „nazdravanie“ a fost si escapada de pe Marea Neagra, cind, luindu-si si fiica cea mica, Marcela, a pornit spre Istanbul, intr-o barca pescareasca. El dorea ca prin Turcia sa ajunga in Finlanda, unde fusese invitat la o expozitie pentru care nu i se daduse viza. Surprinsi de o furtuna pe mare, au fost salvati de un vas militar rusesc care i-a returnat la Constanta.
De neuitat a ramas si atelierul artistului din cartierul Dudesti, pe care si-l improvizase singur, intr-o casa darapa­nata. Nu dorise sa se roage de mai-marii zilei pentru repartizarea unui atelier, ci trecuse la fapte, in stilul sau, independent, demn si original. Anii petrecuti in atelierul din Dudesti au dus la crearea unei adevarate „gasti“, in care s-au simtit bine chiar si inalte personalitati, unele din lumea diplomatica, altele din straina­tate, care ii admirau creatiile si veneau sa-l viziteze la atelier, zabovind apoi, acolo, mult mai mult decit se gindisera.
„Nazdravanie“ pare sa fi fost chiar si destinul de familist al lui Marcel Chirnoaga. Dintre cele sase femei frumoase si remarcabile care i-au marcat viata - prima iubire, Vera, apoi frumoasa actrita Gina Petrini, cea care i-a daruit cele doua fiice, Dana si Marcela, pe urma americanca Halley Chariot, Ruxandra Garofeanu, Magda Isacescu si Monica Cerchez - doar Halley Chariot nu i-a devenit sotie, pentru ca ar fi trebuit sa o urmeze in America. Acest lucru era de neconceput pentru artist.

In apropierea marilor artisti ai lumii
Toti cei care l-au cunoscut pe Marcel Chirnoaga vorbesc despre cultura vasta a maestrului si despre marele sau talent artistic. I-a placut dintotdeauna sa citeasca. Chiar si pe patul de suferinta, in ultimele zile de viata chinuita (suferea de plamini si nu putea respira), cartea nu-i lipsea din mina. „Ii aduceam adesea carti de la tirgurile de carte, de exemplu, despre Soliman Magnificul, despre Alexandru Macedon sau despre istoria Orientului“, isi aminteste colectionarul Vasile Petrovici, cel care i-a facut marea bucurie de a realiza muzeul virtual ce-i poarta numele si prin intermediul caruia opera lui Chirnoaga este cunoscuta pe intreg mapamondul.
Gravurile inspirate de marile opere literare ale umanitatii, precum Divina comedie, Don Quijote, Apocalipsa, sau ciclurile de gravuri Labirintul, Monstrii inevitabili, Viciile si virtutile crestinesti, il certifica pe Marcel Chirnoaga drept cel mai mare gravor roman de la sfirsitul secolului al XX-lea. Artist de talie internationala, Marcel Chirnoaga a expus la Bruxelles alaturi de celebrii Disney, Dali si Cocteau, ca egalul lor. A fost comparat cu Albert Dürer si la Koln a fost sustinuta o teza de doctorat pe subiectul Apocalipsa la Dürer si Chirnoaga. Constient de valoarea sa, maestrul Chirnoaga nu facea caz, dar, mai in gluma, mai in serios, spunea: „Sint un clasic in viata“ sau „Oricine isi doreste un Chirnoaga pe perete“. In fata unui singur artist se apleca Marcel Chirnoaga: unicul Leonardo da Vinci.