Bani multi umbla si prin industria noastra muzicala. Nu sint miliardele care umbla cu covrigi in coada, dar milioane sint. La casieria drepturilor de autor, pe locul intii era, pe 2010, nu stiu cine, cu 100.000 de lei. Nu e mult. Acestea sint sume care vin, de regula, de la posturile de radio. Dar sumele mari vin din doua surse: petrecerile interlo­pilor si concertele. Banii negri, asadar, precumpanesc. Mai ales in industria muzicala.

Drama e ca, azi, nu mai stii pe ce dai banii: totul e facut din butoane. Vocile adevarate, date de la Dumnezeu, dar si cultivate apoi, nu mai au cautare. Poti sa faci bani fara ­voce. Totul e sa alegi genul care are cautare la radio, in discoteci etc. A apa­rut, in felul acesta, o inflatie de voci fara voce. Dar a aparut si reactia: niste formate de televiziune care s-au specializat in concursuri de cautare a vocilor ade­va­rate. Este pe ­cale sa fie inflatie si aici. Pri­mul concurs de acest fel, la noi, la Pro TV, a fost un esec: Romanii au talent a fost distractiv, a avut si citeva voci bune, dar cistigatorul, un debutant in hip-hop, n-a fost luat in brate de piata muzicala.
Apoi s-au pornit, simultan, doua formate specializate numai pe cautare de voci: X Factor, la Antena 1, si Vocea Romaniei, la Pro TV. Aceste con­cursuri erau gindite, din start, pe ideea de a gasi si de a pune pe piata noi potentiale staruri. Mi se pare ca unul a si fost gasit,  Andrei Leonte. Depinde, acum, numai de compozitori daca vor sti sa faca bani cu talentul lui Andrei. Asta s-a intim­plat la Antena 1. Dincolo, la Pro TV, a cistigat o voce buna, Stefan Stan, dar nu cred ca va fi una dintre acelea care vor putea sa devina lideri de piata. E prea pe stil vechi (Frank Sinatra). Dar in jurul lui Stefan Stan, ca si in jurul lui Andrei Leonte, au fost in concurs voci bune, ­care vor putea face o anume cariera.
Chestia e ca, azi, si carierele de vedeta sint produse industriale. In spatele lor, e o lume de profesionisti care au invatat secretele acestui produs. Vezi ­cazul Madonna, o voce oarecare, dar care a facut, la un moment dat, mai multi bani decit marile voci.
Pe scurt, daca avem si noi o industrie muzicala, ea seamana cu noi, locuitorii acestei tari dezindustrializate intr-un fel care nu mai poate fi cercetat decit cu Codul Penal in mina si cu donatii publice pentru construirea unor noi puscarii. Cine ar mai putea supraveghea, de pilda, la noi, banii negri care se duc de la interlopi la manelisti? Si cine ar mai putea spune pe unde trece linia despar­titoare dintre interlopi si politicieni?
Ce bine ar fi daca ar avea rating si niste concursuri de cautare a unor potentiale staruri ale viitoarei noastre reindustrializari! Dar nu intereseaza pe nimeni. Nici macar laboratoarele de gin­dire, care ar trebui sa fie partidele politice, n-au ajuns inca la intelegerea corecta despre urgenta de a gasi niste X factori ai unor cariere de industriasi, made in Romania. Cind, cu o exceptie sau doua, industriasul roman e facut din banul care curge de la buget, in­seamna ca am privatizat buzunarul ce­ta­tenilor, dar nu inseamna ca am trecut la economia reala de piata. Ce facem noi? Economie de capitalism. Cit mai putin capitalism. Si cum sa-l faci, la o adica, daca n-ai banci cu capital national si nici nu te lasa BNR-ul sa-ti faci? Intrebati-l pe Gigi Becali daca a fost lasat sa-si faca banca romaneasca.