Dupa ce si-a amanat aniversarea celor 50 de ani de cariera de doua ori, din cauza timpului nefavorabil, marele actor Florin Piersic a ajuns, pana la urma, in Constanta. Dupa ce a multumit pentru primirea facuta de directorul Casei de Cultura, actorul a marturisit ca, desi iubeste orasul, nu mai vrea sa vina aici din cauza unei intamplari neplacute pe care a avut-o acolo...

Motivul supararii de care amintea Florin Piersic este unul cat se poate de simplu: multi dintre cei care vin la teatru nu inteleg sa isi inchida telefoanele mobile in timpul spectacolelor... „Peste tot spun ca nu ma mai duc la Constanta, chiar daca risc sa fiu «taiat cu briciul». Lumea sta si se gandeste de ce nu mai vreau...Cum sa mai vreau, cand aici am avut cea mai mare neplacere din cariera? Constantenii sunt, in general, oameni exceptionali, dar unii sunt anormali. Ce ne sperie pe noi cel mai mult? Telefoanele mobile. Ne omoara. Cand suntem in mijlocul actiunii, «tar», suna telefonul. Odata, i-am luat telefonul unui domn din sala care vorbea de zor la el si am vorbit cu persoana de la celalalt capat al firului. Nu stia ca acesta este la spectacol si i-am spus doamnei de la celalalt capat al firului ca domnul este cu o blonda, asa, ca sa ma razbun”, a declarat Florin Piersic.
Dupa ce le-a povestit celor prezenti in sala despre aceasta intamplare haioasa, cel mai iubit actor roman a vorbit si despre toata viata sa artistica, dar si de intalnirea cu patriarhul Daniel, care l-a chemat sa il cunoasca. Cand a ajuns la acesta, Florin Piersic a fost intampinat de consilierul patriarhului, care i-a spus ca cel mai mult a vorbit 20 de minute cu presedintele Basescu si l-a rugat sa nu-l tina mult de vorba. Cum maestrului ii place sa vorbeasca si sa povesteasca, discutia cu patriarhul a durat mai bine de trei ore, in cele din urma actorul devenind consilierul acestuia. Drept urmare, Piersic a sfatuit doamnele din sala care au nunta, botez sau divort sa il cheme pe el sa le consilieze, pentru ca sigur se vor razgandi... „Am vrut sa ma fac doctor veterinar, ca tata, sa tratez animalele, pentru ca fiecare iti da un porc, un miel si ma descurcam... Dar profesorul de limba romana a spus: «Cine vrea sa spuna o poezie?» - atunci nimeni nu voia sa se faca actor sau fotbalist - iar eu am ridicat doua degete si am spus: «Eu!». Iar el mi-a raspuns: «Bine, sa pregatesti o poezie pentru sfarsitul anului». M-am dus acasa, i-am spus mamei mele, si mama mi-a dat o poezie: Nebuna de George Cosbuc. Cum am citit-o, mi-am dat seama ca am primit-o, pentru ca tatal meu era arestat politic si pentru ca sora mea, Lucica Piersic, se inecase, la doar 15 ani, in Prut. Si pentru ca aceasta poezie era dramatica si am simtit de ce mama mea s-a gandit la ea, am invatat-o si, la sfarsitul anului, la serbarea scolara de clasa a XI-a, am spus-o... Toate doamnele, profesorii, elevii au venit la mama si au spus: «Doamna, asa ni s-o facut pielea pe noi de parca ne-ar fi dat cu ardei iute. Bine a vorbit asta... De ce nu-l faceti actor?». Mama le-a raspuns: «Noi nu ne-am gandit la asa ceva». Ganditi-va! Credeti ca eu m-am gandit la asa ceva? Nu!
Apoi, m-am dus la opera sa fac figuratie, pentru ca eram innebunit sa vad artistii cat mai aproape. Erau si cateva artiste frumoase acolo. Una dintre ele era Ileana Ploscaru... Muream dupa ea, nu alta. Si intr-o zi imi zice: «Florin, vino incoace ca-ti dam un rol in piesa Pentru fericirea poporului». Ce credeti ca trebuia sa spun? «Sa facem greva!»... Si am tot zis «sa facem greva» in jur de o luna. Toata lumea, de pe strazi, cei apropiati, spuneau: «Doamna Piersic, ce striga Florin asta toata ziua sa „facem greva”, ca vine politia si-l aresteaza». Mama le-a spus: «O sa joace un rol...». Si vine premiera... Cine credeti ca era in sala? Petru Groza, seful Consiliului de ministri, si toti erau «cufuriti» pe ei. Eu mi-am luat inima in dinti si cand a venit momentul sa sar pe masa respectiva si sa strig, mi-am luat un vant si am cazut cu masa cu tot, pentru ca era dezmembrata de la repetitii. Evident ca am spus replica cu o voce destul de subtire... Asa am debutat...
La sfarsitul anului scolar un coleg mi-a spus ca este o comisie de verificare a aptitudinilor - pentru ca atunci nu se dadea examen la facultate - am incercat si am reusit pentru Bucuresti. Asa am ajuns la Bucuresti... Cand am ajuns fata in fata cu membrii comisiei, doamna Elena Negreanu - acum are 94 de ani si o ador - i-a dat cu cotul doamnei Sadova si i-a zis: «Asta e». Eram frumusel, tinerel, acum nu mai sunt... Si acum, cand ma vad in filme, imi vine sa ma pup, dar mi-e frica sa nu ma curentez... De asemenea, am avut si norocul sa stau langa oameni ca Birlic, domnul Beligan...”, si-a amintit Florin Piersic cu nostalgie.
Desi ii place sa vorbeasca foarte mult, a fost atentionat sa fie mai scurt si, dupa doua ore, a reusit sa termine cam tot ce avea de spus despre cei 50 de ani de cariera. Spectacolul a fost incheiat cu un „La Multi Ani”, un tort si un pahar de sampanie, publicul aplaudandu-l minute in sir. Actorul a primit si o diploma din partea primarului Constantei, inmanata de domnul director Ungureanu, pentru ca primarul era plecat la Bucuresti… „Sa-i spuneti ca l-am laudat tare de tot si ca un singur lucru vreau sa-i fac cadou: o sapca rosie pe care o am eu de cand m-    am nascut”, a incheiat zambind unicul Florin Piersic.