Apar si la noi, destul de firave, voci care spun ca nu e bine ce s-a hotarit la Bruxelles pe 9 decembrie 2011. Ion Cristoiu zice ca, macar de dragul jocului, ar trebui sa avem citiva eurosceptici. Dan Diaconescu zice ca ar fi trebuit sa obtinem ceva mai mult la santajul care se cheama negocieri pentru ca, in final, sa fi stat de partea Germaniei, dar sa avem si noi niste saci in caruta. De fapt, chiar daca nu a spus-o in clar, Basescu a sugerat ca a obtinut sprijinul Germaniei pentru intrarea noastra in Schengen. De aceea si-a si luat curajul de a compara contrabanda din portul Rotterdam cu aceea de la Albita. Dar cele mai periculoase voci vin din gitlejul politic al celor care zic „da, au fost bune hotaririle de la Bruxelles”, iar in caputul lor revolutionar gindesc altceva: „Da-le dracului de hotariri, le batem in cuie intr-o lege ordinara din care vom scoate cuiele cind vrem noi, cu doar 51%, nu cu 60%, cum vrea bicefalul Merkozy“. Sint vocile altui bicefal, numitul politician roman Victor Crin Pontanescu, un creier rupt in doua care ar cam vrea ca si Europa sa se rupa ca rimele. Bine ar fi sa fie Europa ca rimele! S-ar rupe si s-ar reface si am avea mai multe UE, s-ar umple lumea de UE si ar inghiti si SUA, si China, si India. Dar daca Europa se va rupe in 2012, ruptura asta va incepe in Franta noului ciclu electoral, cind socialistii vor avea puterea sa rupa pecetea pusa de Sarkozy pe 9 decembrie 2011 pe soarta UE. Ei, socialistii, n-au stiut niciodata sa produca bogatia, ci doar sa o redistribuie. Si n-au recunoscut niciodata ca au redistribuit intotdeauna mai mult decit au produs (indato­rin­du-si tarile). Si ruptura va continua cu Romania bicefaliei Pontanestilor, un creier incapabil sa inteleaga ca limitele dezvoltarii pe datorie in Europa au fost atinse si ca, acum, nu mai poate urma, aici, pe continentul nostru, nici o noua expansiune spre colonii, nici o noua expansiune a datoriilor suverane.
Dar sint voci de sirena, Marea Britanie, azi, Franta, miine, care vor cinta la urechile liderilor din zona noneuro sa se rupa de problemele zonei si sa-si continue dezvoltarea pe datorie, caci in zona noneuro limitele acestui model de dezvoltare vor fi atinse abia peste citeva decenii. Daca vor fi ascultate aceste sirene, tradarea modelului german va fi din nou un fapt istoric, iar UE va fi o rima mutanta: se va rupe, dar nu se va reface.