Figura populara in lumea showbizului nostru, bun orator, charismaticul Dan Bittman se bucura de un imens succes, atat cu emisiunea de la TVR, Danutz SRL, cat si cu formatia Holograf. Apreciat de public pentru talentul, energia, sinceritatea si dezinvoltura pe care le afiseaza in societate, Bittman nu se abate niciodata de la drumul sau atunci cand trebuie sa-si urmeze un ideal...

De mai bine de 20 de ani, Dan Bittman interactioneaza cu publicul, atat ca moderator de televiziune, cat si ca artist si coleg de scena. Intrebat ce reprezinta, in ziua de azi, notiunea de vedeta, Bittman a raspuns: „Nu mai știu ce reprezinta. In mod normal, ar trebui sa fie o persoana plina de modestie, o personalitate care sa-și vada de meseria ei, pentru ca și aceasta este o meserie ca toate celelalte”, spune Dan, care continua: „La categoria vedete facute cu televizorul și cu pompa, aici ne intrecem in imagine, pentru ca și eu sunt acolo, nu pot sa ies din cadru. Mai nou, trebuie sa fii foarte prezent daca vrei sa se vorbeasca despre tine, sau trebuie sa se vorbeasca despre tine, daca vrei sa vinzi albume. Pe vremea cand ne-am lansat, altfel stateau lucrurile și altele erau vedetele. Cu toate ca lumea se schimba, noi incercam sa tinem pasul.”
Solistul formatiei Holograf s-a format ca artist pe muzica celor de la Led Zeppelin, Deep Purple, David Coverdale, Paul Rodgers si altii. „Mi-au placut multi muzicieni, mi-au placut actori romani, dar, la un moment dat, cand ii vezi și ii cunosti pe toți, te intrebi: dar eu cine sunt? Și e bine sa afli mai repede cine ești tu, uitandu-te și la ceilalți”. Cat despre idolii din peisajul autohton, Dan Bittman ne-a marturisit: „Am crescut cu Iris. Mi-a placut de Cristi Minculescu de cand l-am vazut. Eram fan. S-a lansat cu vreo doi-trei ani inaintea mea și imi placea foarte mult Iris, dar și o trupa care se numea Domino, unde canta Florin Chifiriuc și unde am reusit sa cant dupa ce a plecat el. Eram innebunit dupa muzica lor. Pacat ca nu s-a mai pastrat mare lucru din ea...”.
Vremea studenției a fost perioada nebuniei pentru Dan, dar si cea in care și-a restabilit prioritațile in viața, lucru care nu i-a fost deloc usor. „Am absolvit Facultatea de Construcții-Hidrotehnica, aici, in București. La Hidrotehnica, șef de proiect a fost Calin Popescu Tariceanu, el fiind cel cu care am dat si examen. Psihologie faceam cu un domn celebru, N. S. Dumitru, unul dintre cei care știau cam ce o sa se intample. Cu domnul Patriciu este alta poveste. Am vrut sa dau la Arhitectura și n-am intrat. Vreo doi ani am tot insistat, fiind in grupa pregatitoare a lui Dinu Patriciu, un tanar arhitect si un mare meditator, care avea o gramada de puști in grupa lui. Era foarte bun, «labos», cum i se spunea. M-am intalnit dupa mulți ani și i-am zis ca i-am facut un crochiu pe vremea aceea, iar el a spus ca vrea sa-l vada. In rest, nu eram pasionat de chimie, dimpotriva. Cand auzeam de aceasta materie, fugeam. Tovarașa Elena Ceaușescu era chimista...”, spune amuzat artistul.
Dan Bittman iși amintește și despre Calin Popescu Tariceanu, unul dintre cei care s-au aflat la catedra ca profesor: „Toate studentele erau indragostite de el. Era un domn admirabil, un tip cult și foarte educat, ceea ce a și ramas. Nu ca aș fi partizanul vreunui partid, dar Tariceanu imi place foarte mult in postura de politician, ca figura si ca apariție”, a declarat acesta.
Studentul Dan Bittman era dornic de afirmare si de libertate, in acelasi timp. „In anii '80 am fugit de acasa. In primul rand, ca faceam cursurile la seral si trebuia sa fiu angajat undeva. Lucram la radio, ca zugrav, pentru ca trebuia sa ai o meserie apropiata de facultatea pe care o urmai. In acea perioada am fost fonotecar, impingeam vagoane prin subsoluri, luam interviuri, la un moment dat, de toate. In paralel, ma pregateam pentru Arhitectura și faceam și muzica. Dupa aceea, cand mi-am dat seama ca nu merge treaba cu Arhitectura, pentru ca trebuia sa dai examen de mai multe ori pana sa intri, am zis «hai sa dau mai repede la Hidrotehnica». Acolo știam ca intru, culmea, tot cu matematica și fizica, științele exacte care nu imi placeau. Am intrat și a fost o experiența placuta. La final, decanul mi-a spus: «Pentru faptul ca ai lipsit cat ai putut tu de mult in acești ani, da și tu un spectacol, la sfarșit de an, pentru toți colegii tai!». Si am facut un concert extraordinar cu Holograf, spalandu-mi astfel toate pacatele. La acel concert l-a chemat și pe Mircea Vintila. Noi nu eram colegi, dar si el a terminat tot Hidrotehnica”, a marturisit Bittman.

Primul salariu al lui Dan a fost luat in Germania
Incapatanat, Dan si-a dorit de timpuriu independenta financiara: „De la 18-20 de ani am inceput sa caștig bani. Nu puteam sa stau sa-mi dea ai mei, deși aveau meserii foarte bune - mama era medic, iar tata inginer electronist. Plus ca am zis «hai sa fac si eu ceva pe cont propriu». Inca de atunci am inceput sa caștig. 100 de lei, și tot era ceva”. Interesant este faptul ca primul salariu l-a castigat dincolo de granitele tarii: „Primul salariu l-am primit in Germania. In 1980 s-a dat mama peste cap și a reușit sa-mi faca rost de un pașaport, ceea ce era, pe vremea aceea, sora cu moartea. Asa am putut pleca in Germania și in Austria. Eram indragostit de o fata și cred ca lucrul acesta a sensibilizat-o pe mama, care a zis ca, daca ma duc, poate raman acolo. Dupa prima luna, mama fetei mi-a spus: «Dar tu nu vrei sa faci ceva? Ca poate caștigi niște bani și-ți cumperi ce vrei tu și te hotaraști dupa aceea daca te mai intorci in tara». Toți credeau ca voi ramane acolo, insa eu stiam ca nu va fi asa din pricina dorului de casa. Din primul salariu mi-am luat schiuri, echipament de schi, pantaloni in carouri, pantofi conici, ce știam eu ca nu se gasește in tara, pe care, ulterior, le-am vandut pe toate ca sa-mi cumpar din Romania un microfon. Logica era simpla: daca nu aveai un microfon si cablu, nu puteai sa fii solist intr-o trupa”, povesteste amuzat Dan, care a lucrat pentru a se intretine chiar si la un blanar. „Lucram intr-o blanarie, unde doar eu și o nemțoaica știam germana. Colegul nostru, fostul portar al naționalei romane de hochei, care abia atunci ceruse azil politic, nu știa saracul deloc limba germana și ma ruga sa-i traduc tot ce trebuie sa faca, pe unde sa ajunga. Era haios...”.
Cu doar cateva luni inainte de revolutia din 1989, Holograf, desi o trupa rock, a fost invitata in Coreea de Nord pentru a-i canta lui Kim Ir Sen. „A fost cea mai tare experiența pe care am avut-o vreodata. Sa vezi ce urma sa se intample in Romania daca nu murea Ceaușescu... noi ajungeam Coreea. Punct. Toate ideile pe care le avea Ceaușescu erau preluate de la coreeni. Cam asta se dorea, cu mici adaptari, cu magazinele de bloc, cantinele, fara bani, un control total. Este o societate utopica, blocuri de 60-80 de etaje goale, așteptand frații din Coreea de Sud sa le umple. Cladiri uriașe, statui de 90 m de bronz, aur, marmura. In fine, risipa. Acolo s-au pus bazele revoluției romane... La un moment dat, știu ca s-au suparat coreenii, care au zis: «Va rugam frumos, de ce ați venit aici sa vorbiți despre revoluția romana?». Erau acolo si Adrian Nastase, Mugur Isarescu, doamna Roman, mulți dintre cei care, ulterior, au devenit ceea ce sunt azi. Iata!”, isi aminteste Dan. „Coreenii auzeau tot. Nu exista camera care sa nu fie ascultata. Noi dormeam ziua și ne trezeam noaptea, pentru ca eram cu fusul orar dat peste cap. La un moment dat, cand un coleg de-al meu a sesizat ca i s-a ars becul in baie, in urmatoarele cinci minute a intrat o doamna cu un bec, l-a pus la baie și a ieșit. Am ramas toți uimiți. Am zis: «Opa!». Se faceau ca nu știu romanește, dar toți știau, pentru ca invațasera aici cam o suta de mii de nord-coreeni. Noi radeam de ei și cand mergeam la lift, spuneam «șase!». Și nord-coreeanul se ducea cu degetul pe butonul șase... «A, deci știi romanește!», exclamam noi.
Copiii nu mai faceau de doi ani școala si se jucau cu placuțele. Ce sa va spun... E foarte mult de povestit. Am luat și medalii. Ne-au dus pe un stadion sa cantam. Se uitau saracii la noi, nu ințelegeau, dar ne-au aplaudat”, povesteste Dan Bittman. „Revoluția ne-a prins la Piatra-Neamț. Știu ca aveam turneu și l-am oprit. A doua zi ne-au sunat de la Bacau sa ne intrebe de ce nu mai venim la concert. «Pentru ca e revoluție», am raspuns. Deci lumea de acolo nu era așa de hotarata ca in orașele-martir...”, a adaugat Bittman.
Numit consilier la Finante pe probleme de imagine a institutiei in randul populatiei, Dan Bittman si-a dat demisia dupa sase luni. Ce a invatat din aceasta experienta?: „Sa spun «Nu comentez». Este cel mai bun crez pe care l-am invațat acolo, de la domnul Gheorghe (n. red. - Andrei Gheorghe). In prima zi cand am ajuns acolo, mi-a zis: «Invața asta - nu comentez!». Singurul lucru bun a fost ca am vazut, de fapt, cum se conduc treburile țarii. Am facut o calatorie in timp și ma simt implinit, pentru ca mi-am donat salariile unor case de copii”, isi aminteste Bittman.
Cat timp a fost la Ministerul de Finante, Dan Bittman s-a luptat din greu sa inteleaga cate ceva din limbajul specializat: „Acolo se vorbește despre niște cifre fabuloase. Datoriile de 60 de milioane de euro nu sunt considerate atat de mari. Totul incepe sa devina interesant de la un miliard de euro. Ce mai conteaza acum? Nu era locul meu acolo. Am acceptat functia din prietenie si respect pentru Sebastian Vladescu.
M-am dus la el la o cafea - erau toți consilierii stranși - și mi-a zis: «Știi ca mai e un loc de consilier?». «Da? Bravo!», i-am raspuns. «Și nu vrei?», a continuat el. «Ba da», am raspuns eu in gluma. «Pai semneaza hartia aceasta». Am semnat, mi-a pus parafa și mi-a spus: «Din momentul acesta ești consilier. Nu am ce sa-ți fac!»” rememoreaza cele intamplate prezentatorul emisiunii Danutz SRL.
O vorba din popor spune ca lupul isi schimba parul, dar naravul, ba. Asa s-a intamplat si in cazul lui Dan Bittman, pe care experienta de consilier nu l-a schimbat in niciun fel: „Nu apreciez acum mai mult banul. Nici pomeneala! Toata viața mea nu am fost chibzuit. Am aruncat cu banii in stanga și-n dreapta, dar acum am invațat cum funcționeaza statul, pentru ca inainte eram pe dinafara”.

Colaborarea cu Holograf: un vis al Angelei Gheorghiu nascut acum 20 de ani
Dupa mai multe experiente de viata, Dan Bittman s-a reintors la marea sa dragoste: muzica. Recent a lansat pe piața melodia Nu mai e timp, o colaborare cu celebra soprana Angela Gheorghiu: „Angela a auzit piesa acum doi ani, atunci cand Edi Petrosel a invitat-o in mașina la el sa-i puna piesa. Cand a ascultat melodia, Angela a zis: «Asta e! Vreau sa o cant cu voi». Dupa aceea am aflat o poveste foarte frumoasa: acum vreo 20 de ani, la TVR, la machiaj, o tanara soprana, pe vremea aceea necunoscuta, Angela Gheorghiu, venise la o emisiune și se machia. Deodata, au aparut cei cinci handralai de la Holograf, iar ea, vazandu-i, a zis ca poate intr-o zi o sa poata canta o piesa cu ei. Lucrul acesta i-a ramas in minte. Și mi-a spus peste ani ca, uite, s-a implinit. Poate ca a fost voința ei formidabila. Mie imi pare foarte bine. E fabulos sa canți alaturi de Angela Gheorghiu! Nu sunt multe persoane care se pot lauda cu o astfel de experienta”, spune interpretul. Ii aducem aminte ca și Ștefan Banica a colaborat, mai demult, pentru piesa Numele tau. „Nu pot sa fiu invidios. Nu am astfel de «calitați». Cred ca a avut multe propuneri, mie mi-a parut bine ca a venit din partea ei”, a mai zis solistul Holograf.

Dan ne-a spus si care a fost motivatia alegerii titlului Nu mai e timp: „Mi-am dat seama ca lumea aceasta a luat-o razna, ca nu mai avem timp de nimic, ca am apasat pe accelerator și nu ne mai intereseaza nimic. Nu ne mai uitam la cei din jur, nu mai suntem dragastoși cu ei, nu mai suntem condescendenți, nu mai avem puțina mila, puțin interes. S-a urațit toata perioada aceasta și de aceea spun nu mai avem timp.”
In ceea ce privește articolele aparute in tabloide, care au scris despre o posibila idila intre el și cunoscuta soprana, acesta a replicat: „Acum, daca saruți mana cuiva și ieși in oraș, ești intr-o relație cu persoana respectiva. Da, sunt intr-o relație cu Angela Gheorghiu de foarte mulți ani!”
Se spune ca in spatele unui barbat de succes sta o femeie puternica, ceea ce este valabil și pentru cuplul Dan Bittman și Liliana Ștefan, mama copiilor sai: „Liliana este o femeie puternica. Ne știm de vreo 20 de ani și traim sub același acoperiș de vreo 13 ani, și spun aceasta pentru ca ma gandesc la cați ani are Alex. Cand ne-am facut rost de prima locuinta, m-am imprumutat la Edi Petrosel de niște bani pentru a-mi lua o casa batraneasca prin zona Garii de Nord, veche, darapanata și a o renova. Succesul Inelului mi-a adus banii inapoi și asa am putut sa-mi platesc toate datoriile fața de Edi”. Insa problemele au continuat pentru tanarul cuplu. „Casa nu era terminata in perioada cand s-a nascut Alex, și copilul a stat cu mama lui pe la Alexandria timp de doua-trei luni. Ma duceam in vizita la ei, la fiecare sfarșit de saptamana. A fost o intreaga nebunie. Cand a fost gata casa, nu aveam mobila. Aveam doar un pat, al lui Alex, ceva dintr-o bucatarie și o canapea extensibila pe care dormeam eu si Liliana. Restul, gol. N-aveam nimic. Dar a fost frumoasa perioada respectiva si mi-o aduc aminte cu placere. Lilianei ii datorez tot ce mi s-a intamplat bun in viața pana acum”, a declarat Dan Bittman.
Un cuplu exemplar, am putea sa spunem noi: „Nu, sa nu ma dați drept exemplu”, ne atentioneaza, in gluma, Dan. „Liliana chiar nu-și dorește sa se casatoreasca, nu știu de ce. Chiar i-am zis, la un moment dat, sa o facem, dar s-a gandit sa nu aiba copiii probleme la școala. Dar ei știu cine e mama și cine e tata, doar locuim cu toții. Așa a fost sa fie”. Artistul considera ca atributiile la el in familie sunt impartite in mod egal: „La noi in casa e o șefie pe domenii. La lecții, șefa este mama, la excursie, sef este tata. Cand nu mai are mama prioritate, vine tata și spune «Inchideți calculatoarele!»”.
Intrebat ce ar face in momentul in care i s-ar interzice sa cante, Dan a raspuns optimist: „Ma apuc de agricultura. Toata lumea m-a innebunit, pentru ca sunt proprietarul unui lac, pe Autostrada Soarelui, la kilometrul 49. Mare afacere nu a fost lacul acesta pana acum, poate de acum incolo, ca am bagat si mult peste, sa vina toți pescarii... Am facut și un teren de fotbal artificial ca sa atrag lumea. Nu știu ce sa zic. Macar stau pe malul lacului și ma uit si tot nu o sa ma plictisesc. Imi gasesc ceva de facut... Mai am si televiziunea... Intr-o zi o sa le las pe toate”.
Inca de mic, Dan a fost „pregatit” de parinti pentru a ajunge tipul plin de energie de pe micul ecran si de pe scena, fata de tanarul timid si introvertit care era... „M-au invațat parinții sa fiu cu bun-simț. Ma uitam in stanga și-n dreapta și nu prea ma bagam singur in seama. Datorita faptului ca nu am avut incotro și a trebuit sa fiu solist in mai multe formații (dar de 20 de ani, la Holograf), normal ca trebuia sa ma schimb, sa aflu cine sunt, sa fac un pas in fața și sa invat sa vorbesc. Noi, cei de la Holograf, am avut un avantaj, pentru ca am invațat sa facem meseria aceasta... facand-o. Nu am fost la o scoala de rock. Am avut spiritul de rock. Toti gandeam la fel, toti aveam spiritul de fronda, toti eram inversunati de vremurile pe care le traiam. Si publicul, si versurile ne-au permis noua, celor de la Holograf, sa traim muzica vazand si facand. Nu am trait sub presiunea mediatica de acum. Afise nu aveai cum sa-ti faci cu fetele tale, pentru ca numai Elena si Nicolae Ceausescu puteau sa aiba poze pe vremea respectiva”, a precizat Dan Bittman.
Unul dintre cele mai sensibile hituri ale trupei al carei solist este, Si baietii plang, aduce in atentie un adevar dureros, adevar pe care il recunoaste si Dan Bittman: „Da, fir-ar sa fie! Din pacate, si eu am plans de curand, pentru ca l-am pierdut pe tatal meu, chiar de revelion, si pe noul album Holograf, Love Affair, este o piesa pe care am incercat sa o tin cat mai departe de album – se numeste Cand pierzi pe cineva. Stiam de la bun inceput ca, atunci cand o sa fie gata piesa, o sa pierd pe cineva. Asa s-a si intamplat. Nu stiu daca e scris undeva, daca asa a fost sa fie, dar melodia vorbeste despre lucrurile care ne darama. Imi place sa ma gandesc ca poate tata este langa mine, desi imi pare foarte rau ca, din pricina acestui revelion, pe care l-am facut la TVR, nu ne-am mai vazut”, conchide Dan.