In seara zilei de 20 decembrie 1989, un avion ROMBAC a transportat la Sibiu 37 de persoane cu statut special, alaturi de pasageri obisnuiti ai acestei curse. Acesti pasageri cu statut ne-special au declarat ca specialii aveau un soi de geanta diplomat, pe care au tinut-o, tot timpul cursei, in brate (pe picioare).
Documentarea lui Grigore Cartianu (vezi Crimele Revolutiei, Editura Adevarul, 2010) demonstreaza ca acesti speciali erau lucratori romani ai Armatei, iar misiunea lor la Sibiu, incepind din 22 decembrie, a fost aceea de a provoca un razboi diversionist (fals) intre Securitate si Armata, ceea ce au si reusit sa produca. La Sibiu au fost mai multe victime decit la Timisoara - 99 de morti.
Acum este clar care a fost scenariul de la Sibiu. Armata decisese (dar nu prin ministrul Milea, ci prin seful DIA, generalul Stefan Dinu) sa-l compromita definitiv pe Ceausescu. Dupa victimele de la Timisoara (si nestiindu-se ca vor fi victime si la Bucuresti), seful diversiunii din Armata a inteles repede ce are de facut pentru ca familia Ceausescu sa fie indepartata de la putere.
1. Era nevoie sa fie spalat obrazul Armatei, care trasese la Timisoara, din ordinul comandantului sau suprem. Pentru asta era nevoie sa fie aratat opiniei romanesti ca Securitatea a fost institutia care a facut prapadul.
2. Dupa ora 12 a zilei de 22 decembrie, Ceausescu nemaifiind la putere, era nevoie sa fie aratat opiniei romanesti ca urmatorul pericol vine de la Nicu Ceausescu.
3. Potrivit scenariului moscovit de a-l inlocui pe Ceausescu, dar de a conserva partidul comunist (pentru a-l reforma in stil glasnost) era neaparat nevoie ca aceasta compromitere prin crima a Ceausestilor sa nu se transforme intr-o revolutie, care ar fi putut aduce lideri nesupusi Moscovei. De aceea a fost imaginat acest razboi intre Armata si Securitate. Intr-o astfel de confruntare violenta, se presupunea ca populatia va ramine in case, infricosata de gloante.
4. Scenariul moscovit a esuat la Bucuresti, in noaptea de 21 spre 22, cind muncitorimea a parasit uzinele si s-a indreptat spre piata din fata CC al PCR.
5. Scenariul a fost dejucat si de generalul Iulian Vlad, care, in dimineata zilei de 22 decembrie, a interzis Securitatii sa mai poarte arme, a scos-o de pe strazi si a trimis-o in unitati.
6. Acelasi scenariu a fost continuat insa de generalul Stanculescu, dupa ora 12 a zilei de 22 decembrie, in ideea ca impuscaturile asa-zisilor teroristi trebuie, acum, sa fie nemortale (oarbe) pentru ca multimea adunata in centrul Bucurestiului sa se imprastie, iar noii lideri (desemnati deja prin alegerea lui Ion Iliescu ca succesor al lui Ceausescu) sa poata reorganiza partidul.
7. A esuat si scenariul generalului Stanculescu, pentru ca, in mod miraculos, multimile nu se lasau infricosate de parada impusca­turilor, iar aripa nemoscovita a diversiunilor le tot cerea prin televiziune sa ramina pe strazi.
8. Pe 27 decembrie, Ion Iliescu (care cunostea dorinta Moscovei ca partidul sa ramina cu functiile sale conducatoare intacte) a fost pus in situatia de a-i explica ambasadorului sovietic la Bucuresti ca inlocuirea lui Ceausescu s-a transformat intr-o revolutie si ca dorinta Moscovei de a pastra partidul nu mai este realista.
In concluzie, iata de ce nu poate spune adevarul Ion Iliescu nici dupa 20 de ani: pentru ca, daca ar sustine ca in Romania revolutia a fost doar o diversiune (ceea ce este 100% adevarat, intrucit aparenta ei a fost creata prin „specialii“ de la DIA), n-ar mai putea explica de ce n-a pastrat nimic din functia conducatoare a PCR.
Daca Iulian Vlad nu l-ar fi tradat pe Ceausescu, am fi avut un razboi civil in toata regula. Asta era scenariul A al Moscovei.