De Mos Nicolae, am primit de la nevasta-mea un tricou, pe care scrie: „Citeste carti, nu tricouri!“, asta pentru ca am mania sa bat oamenii la cap cu importanta lecturii. Nu spun asta de pe vreo pozitie superioara. Si eu ar trebui sa citesc mult mai mult si ma supar rau cind nu mai am timp de asta, cind nu mai avem timp de noi insine! Traim intr-un secol in care, daca nu esti foarte atent, risti sa-ti petreci tot restul vietii platind facturi. Am un vecin care pleaca dimineata in zori la „munca“ - asa-i spune el, „munca“ - si se intoarce seara tirziu, aproape noaptea, cu o fata acra si mirosind a calculator stricat. Il vad din ce in ce mai trist si mai deznadajduit. Nu face asta pentru ca-i place, dar are facturile platite.
Se zice ca cel mai important e sa-ti placa ceea ce faci! Aici am noroc. Imi place ceea ce fac si ma bucur ca am inteles, ca am constientizat ce este, practic, cel mai important. Chiar si printre actori, exista riscul sa-ti faci meseria, la un moment dat, din rutina, mai ales dupa o anumita virsta, cind ti-ai cules laurii si generatiile s-au schimbat. Aici, cred eu, intervine acel timp petrecut cu tine insuti si, mai ales, in compania cartilor. Sint convins ca un om care face asta nu poate duce o viata la intimplare, lasindu-se calcat in picioare de rigorile societatii moderne sau de propriile sale slabiciuni. Va avea timp sa reflecteze si sa aleaga lucid intre viciile sale si viciile celorlalti, de care a devenit dependent, dar care nu-i fac nicio placere.
Asta imi doresc eu de la mine acum: momente libere, in care sa ma pot gindi la felul in care mi-am facut meseria in ultima vreme; sa citesc si sa aflu cum si-au facut altii alte meserii, in alte vremi...; sa stau cu familia si sa ne uitam impreuna la filme, cite doua-trei zile la rind, iar apoi sa ies in parc si sa simt din plin ca sint tata pentru cea mica… Si, nu in ultimul rind, sa intirzii un pic cu facturile, ca nu moare nimeni!