Globus et Variété este unicul circ de stat din Romania cistigator a trei dintre cele mai prestigioase premii, printre care si Clovnul de bronz, din cadrul Festivalului de Arta a Circului de la Monte Carlo. Anul acesta, trupa de acrobate Almas a facut ca tari importante, precum Italia, Franta sau Statele Unite ale Americii, sa paleasca in fata artistilor romani, care le-au prezentat adevarata esenta a circului romanesc: arta exprimarii prin miscari inedite si cea de a spune povesti fara a avea nevoie de cuvinte, doar de gesturi si iubire fata de public.

Pe fondul bine-meritatei victorii de la Monte Carlo, am patruns in spatiul magic al circului, singurul care nu are nimic de-a face cu cearta, bilciul si balamucul devenite tipice oricarui mediu social. Faptul ca scurta noastra vizita s-a produs la mijlocul saptaminii a venit sa intareasca ideea ca, pina si in vreme de criza financiara si morala, sala de spectacol devine din ce in ce mai neincapatoare, cu sufletele a sute de copii care au venit sa descopere si sa se bucure. In cele doua ore si jumatate de spectacol, copiii si adultii s-au minunat de acrobatii – care, prin complexitatea si echilibrul lor, sfidau legile fizicii –, s-au temut de tigrii feroce si au ris la aparitia vedetei spectacolului, celebrul Charlie Chaplin. Spectacolul, prezentat de Manuela Harabor, Marius Bodochi si Camelia Lazar, s-a numit Galele Circului, editia a X-a si a fost inchinat indeosebi eternului vagabond Charlot, care, prin mimica, vestimentatia si povestea sa dulce-amaruie, a devenit cel mai mare comic, nu doar al secolului XX, ci al tuturor timpurilor. Gongul de incepere a produs isterie in sala amortita de asteptare. Citiva copii, dornici sa cuprinda cu privirea tot ce se petrece in jur, ne-au remarcat prezenta: „Doam­na, aia de colo sint reporteri?“, a fost expresia lor mirata, de parca faceam si noi parte din personajele circului, care trebuiau luate in seama. Machiaj perfect, mustata nea­gra, lipita, sprincene creionate, palarie si baston si, iata, copia fidela a lui Charlot, care a aparut, spre deliciul spectatorilor, pe scena. Cazaturile, giumbuslucurile, exprimarea non-verbala, acroba­tiile si interac­tiunea cu cei mici l-au facut pe artistul Bogdan Andreescu Lazar sa dea viata personajului sau. O balerina, care da un plus de eleganta si tandrete povestii de viata a lui Chaplin, este reprezentata de o tinara acrobata, pe nume Adelina Stanescu. Cele doua parti ale spectacolului s-au desfasurat in aplauzele furtunoase ale micu­tilor. Doar cei din grupele mici ale gradi­nitelor au fost invinsi de somn, din cauza caldurii si a bunei-dispozitii generale, care i-au extenuat.

Arta de a deveni un personaj
In spatele fiecarui gest, fiecarei priviri, fie­carei acrobatii, din aer sau de la sol, stau ani intregi de munca si studiu; repetitii peste repetitii, nervi tociti, accidente, descurajari – toate fac parte din viata de zi cu zi a artistilor. Cu toate acestea, datorita acestor lucruri se nasc personajele care farmeca ochii privitorilor. Schemele marunte sint gindite cu precizie matematica, iar cele mai periculoase dintre figuri sint arme cu doua taisuri in ceea ce priveste sanatatea si cariera artistilor de circ. Inarmate cu o simplitate pe masura talentului lor, citeva dintre personajele spectacolului si-au dezvaluit, pentru noi, adevarata lor identitate. Comediantului mut Charlie Chaplin i-a revenit glasul pentru citeva momente, atit cit sa-si traga sufletul in cele doua-trei ore de repetitii pentru urmatoarele spectacole. „Charlot este un personaj celebru si complex, un gigant al cinematografiei mondiale. Ideea de a-l interpreta a fost a doamnei regizor Brandusa Novac“, incepe Bogdan Andreescu, cu o voce aproape stinsa. „Cu o luna si jumatate inainte de a incepe acest spectacol, m-a chemat si mi-a zis: <Tu, Charlie Chaplin, mai ai nevoie de o balerina, cai si chingi> – acele curele pe care evoluam la momentul aerian. La auzul acestor vorbe, am ramas la fel de mut ca si personajul pe care urma sa il joc. Dupa aceea, m-am dezmeticit si am inceput sa le iau pe rind: am gasit o partenera (pe Adelina Stanescu) si am inceput sa lucrez la partea tehnica aeriana. Ma trezeam vizionind filme cu Chaplin, ma culcam la fel si visam acelasi lucru. Am ajuns sa ma apropii si eu, ca persoana, de acel Charlot, iar statura asemanatoare poate fi considerata un avantaj pe care mi l-a dat natura“, dezvaluie actorul. Povestea lui Bogdan Andreescu poate fi asemanatoare, pina la un punct, cu cea a multor artisti care au imbratisat aceasta cariera. Provine din lumea spor­­t­ului, avind la activ 11 ani de lupte greco-ro­mane. La virsta de 19 ani, dupa satisfacerea stagiului militar, a patruns in universul circului. „M-a adus aici un coleg. Mi-au placut foarte mult atmosfera, lumea, culorile... totul era foarte frumos si provocator pentru mine. Am inceput sa lucrez intr-o trupa de cascadori de cai, dupa care am continuat cu acrobatii la sol, aeriene si comedie. Chiar daca eram foarte bine antrenat fizic, imi lipsea partea artistica, pe care doar aici mi-am format-o“, spune artistul, ale carui palme sint brazdate de linii adinci si albe, semne ale nenumaratelor eforturi fizice. Nu se plinge atunci cind remarca el insusi semnele oboselii si uzurii fizice. „Paradoxal, viata noastra este foarte complexa si frumoasa. Pina acum patru ani, am plecat tot timpul in turnee internationale, in care m-am confruntat si cu frigul, pentru ca arenele acelea mobile au si ele lipsurile lor...“ Primul rol pe care l-a interpretat ca artist, nu doar ca acrobat, a fost acela de maimuta in spectacolul Terra maimutelor. Isi aminteste cu drag ca, din pricina mastii si a costumului, nu putea sa vorbeasca; mai mult, abia mai reusea sa respire. Chinul a fost cu atit mai mare cu cit era nevoit sa mearga pe tocuri, pentru ca o interpreta pe doamna doctor, rememoreaza artistul, cu vadita patima.

Cind riscurile sint asumate si controlate
Pe linga momentele haioase, lectia pe care am invatat-o de la fiecare artist in parte este ca meseria celor din breasla lor nu se practica fara accidente. Unele sint usoare, dar altele irecuperabile... In cazul lui Charlot, vorbim despre un destin pe muchie de cutit, de frica de a nu mai putea face niciodata ceea ce ii place. „S-a intimplat intr-un turneu in Danemarca. Prima oara am suferit o ruptura de biceps si m-am gindit ca asa se incheie cariera mea artistica. In momentul in care am vazut ca tot bicepsul era undeva la nivelul incheieturii cotului, am iesit din manej si am inceput sa ma masez. Norocul meu a fost ca nu era vorba despre o ruptura totala, ci doar partiala; prin masaj, bicepsul a revenit la loc. Incheiasem prima parte a spectacolului, iar in a doua aveam de executat un numar mai usor, de pantomima, pe care am reusit sa il fac. Din fericire, am fost in stare sa inchei turneul fara alte probleme.“ Urmarit parca de ghinion, artistul a suferit cea de-a doua sa accidentare grava dupa 12 ani, in aceeasi tara, pentru ca, vorba lui Hamlet, chiar era ceva putred in Danemarca... „Eram la repetitii cind am suferit o ruptura de tendon ahilean, in timpul executarii unei acrobatii excentrice la sol. Am fost transportat de urgenta la spital, iar medicul mi-a spus ca ar fi vorba doar despre o intindere foarte puternica si ca, in doua saptamini, imi voi reveni. Intre timp, nu am mai putut face acrobatii, iar a doua zi am pregatit alt numar aerian, interpretat tot comic. Dupa doua saptamini, mi-am dat seama ca piciorul nu isi mai revenea, pentru ca nu il mai simteam deloc. Am fost la un medic dintr-un alt oras, care mi-a spus ca tendonul era rupt integral. A vrut sa imi puna piciorul in ghips, dar am refuzat, pentru ca trebuia sa conduc o masina cu rulota ca sa ajung in Romania. In plus, nu terminasem nici turneul si lucram cum puteam... Medicul mi-a dat o proteza, zicind ca nu mai am voie sa ating solul si ca asa trebuie sa stau, timp de o luna si jumatate. A trebuit sa intrerup turneul“, isi aminteste Bogdan; de atunci, mai in gluma, mai in serios, nu a mai pus piciorul in Danemarca. Chiar daca, dupa o luna si jumatate, rana de la picior i se cicatrizase, medicii nu i-au dat alta sansa decit sa se opereze. Nu a vrut sa accepte verdictul, motiv pentru care a continuat antrenamentele pina cind tendonul a cedat definitiv. Chiar daca operatia insemna sa stea departe de spectacole, turnee si premii, artistul s-a supus, intr-un final, interventiei. Au urmat recuperari si multa rabdare... Sotia lui, Claudia Lazar, coordonatoare si acrobata a Circului Globus, a fost cea care l-a sustinut si a crezut in revenirea sa, impreuna cu directiunea Circului . Dupa aceasta accidentare au mai urmat doar doi ani de turnee in Franta, dupa care artistul a ales Romania, marindu-si aria de activitate. Acum le preda viitorilor acrobati si dreseaza papagalii. Circul Globus a devenit, astfel, nu doar o simpla institutie, ci o adevarata scoala pentru cei care vor sa urmeze, in viata, calea circului. „In meseria asta trebuie sa fii foarte implicat sufleteste ca sa reusesti. Odata intrat in aceasta hora nu mai poti sa te lasi, indiferent de riscuri, mai ales pentru ca Globus este o institutie de stat, iar salariile sint mici. Atunci cind plecam in turnee internationale erau alte salarii, alte sume; acolo, pretul unui moment artistic difera mult fata de salariul primit aici“, spune Bogdan Andreescu, care, chiar daca nu mai pleaca peste hotare, pre­gateste, im­preuna cu colegii din trupa Ciucureii veseli, un numar acrobatic cu piramide si magie, totul prezentat intr-o maniera comica. Acesta va fi pus in scena in luna martie si va avea ca tema dacii si romanii; regia ii apartine directoarei Brandusa Novac. Mai mult, Bogdan isi propune sa isi imparta timpul extrem de limitat in asa fel incit sa poata evolua si in spectacole de teatru, domeniu in care are numeroase propuneri. Chiar daca acrobatiile nu se pot executa si la virste inaintate, artistul nu isi pune problema ce anume va face la vremea pensionarii, asta din cauza faptului ca va ramine pentru totdeauna fidel comediei, care este fara virsta si nemuritoare...

Circul, pentru unii arta, pentru altii scandal
Spre deosebire de Bogdan Andreescu, sotia sa, prezentatoarea si coordonatoarea momentului trapezului din cadrul spectacolului, Claudia Lazar, reprezinta a patra generatie de artisti de circ din familia sa. Simplitatea si sinceritatea par sa fie trasaturile de baza ale celor care evolueaza pe scena pentru ca, spune ea, familia lor nu difera cu nimic fata de cea a oamenilor... obis­nuiti. Chiar daca are multe ore de repetitii si coordonare, Claudia nu este scutita de treburile gospo­da­resti, nici de responsabilitatile de mama pen­tru cea de-a cincea generatie de artisti de circ, reprezentata de fata ei, acum in virsta de 11 ani. „Fiica mea a facut aproape trei ani de gimnastica de performanta, iar acum face judo. Se duce la scoala, vine si mai repeta si cu noi, aici... O coordonez, o ajut, o invat, dar asta nu inseamna si ca o oblig. In plan profesional, atit eu, cit si sotul meu sintem la acelasi nivel. Baza mea e reprezentata de numerele aeriene, eu am facut trapez. Tin minte ca odata mi s-a agatat un cablu intr-o rola si am avut o cadere in gol de sase metri. Din fericire, nu s-a rupt cablul si m-am oprit la o jumatate de metru de sol“, isi aminteste Claudia Lazar, coordonatoarea numarului de trapez executat de „balerina“ lui Chaplin, in numarul sau. Fiind o adevarata mostenire de familie, arta circului a fost studiata in casa, evolutia acestui domeniu fiind privita atit prin ochii copilului, cit si ai adultului. Pentru Claudia, singurul lucru deranjant pe marginea acestui subiect este faptul ca circul a evoluat, insa nu si mentalitatea oamenilor, care continua sa asocieze termenul de circ cu scandalurile din mass-media si din politica. „Circul a evoluat, atit in ceea ce priveste conditiile, cit si perfor­man­tele.  Cu toate acestea, intotdeauna au existat artisti de circ, pentru ca toata lumea foloseste termenul drept scandal, in timp ce noi incercam sa facem din el o arta. Noi ne rupem oasele pe aici, ne riscam viata, dar sintem etichetati la acelasi nivel cu scandalagiii“, a mai precizat artista.

De la gimnastica la acrobatie
Tinara acrobata in virsta de 21 de ani, nimeni alta decit balerina lui Chaplin, pe numele sau Adelina Stanescu, este cistigatoarea locului doi cu numarul de trapez in cadrul Galelor Circului, sub coordonarea sotilor Andreescu-Lazar. Ca de fiecare data, interpretarea ei a smuls ropote de aplauze. A ajuns la circ inca de la virsta de 16 ani, chiar daca marturiseste ca a ocolit acest segment atit cit a putut. In paralel, urmeaza cursurile Facultatii de Educatie Fizica si Sport, pe ramura de gimnastica, si vrea sa devina antrenoare de gimnastica, precum si coordonatoare la Circul Globus... la fel ca mentorii ei. Cu toate ca Circul Globus a fost afectat de criza – vara trecuta nu a mai fost organizat, precum in anii precedenti, celebrul Festival International de Arta a Circului, unic in lume, care gazduia, la Bucuresti, circuri din alte tari – acesta nu a incetat sa reprezinte o „fabrica de buna-dispozitie“ pentru spectatori si o scoala de arta pentru cei care vor sa se „inroleze“. Domeniul din care acestia sint alesi este mai ales gimnastica, iar procesul de selectionare nu este chiar atit de riguros. Insa, odata patruns in sala rotunda a circului, asa cum au patit si artistii nostri, nu mai este cale de intoarcere, deoarece aplauzele si risetele copiilor devin, pentru ei, barometrul talentului si al muncii lor; intr-un cuvint, vocatie...