In domeniul publicitatii este vazut ca un redutabil adversar, insa pentru public ramane „ala micu de respira greu“ sau „Batman, Batman“... Hulit de unii, simpatizat de altii, publicitarul Bogdan Naumovici a fost dintotdeauna un tip bataios. I-a placut sa isi depaseasca limitele, cu pretul de a fi catalogat drept arogant sau lipsit de scrupule. Fin psiholog, el stie ca, cel putin in domeniul sau, nicio fericire nu este deplina daca nu se cladeste pe nefericirea cuiva.

Harley-ist convins, aparitia lui Bogdan Naumovici se afla in antiteza cu imaginea pe care o avem in minte de mai bine de 14 ani. In lipsa barbii si a mustatii, doar tricoul cu logo-ul Harley Davidson ii mai trada firea rebela. „Nu mai suportam firele albe. Ma simt ciudat acum, parca sunt altul cand ma uit in oglinda”, se confeseaza Naumovici ca un raspuns firesc la privirile noastre derutate. Spatiul in care ne-a primit vorbea de la sine: era pavat cu diplome si trofee castigate in cei 15 ani de activitate in domeniul publicitatii. L-am intrebat, privindu-le: care este pretul succesului? „Sa fii cel mai injurat, ca de altfel in orice alt domeniu in care esti lider. Noua, romanilor, nu ne place asta cu performanta, ne place cea cu capra vecinului. Daca poti dormi cu faptul ca te injura lumea, benefiiciile sunt multe. Personal, mi-au placut foarte tare injuraturile de la inceput, care, in loc sa ma doboare, m-au motivat mai tare. Eram la editia a doua sau a treia de ADOR- Festivalul Romanesc de Publicitate - care se tinea la Teatrul National, si ori de cate ori urcam pe scena pentru a ridica premiul, toata sala plina cu 1.200 de oameni din publicitate ma huiduia in cor. Huiduielile si injuraturile de atunci m-au facut sa imi doresc sa castig in continuare. Jumatate din agentia Leo Burnett am pierdut-o din cauza acestor injuraturi - nu a rezistat tensiunii, insa cealalta care a ramas a fost pusa cu spatele la zid: ne urasc, atunci sa le dam motive in continuare sa ne huiduie. Pentru mine, acelea au fost cele mai importante premii, mai importante decat cele obtinute anul trecut la Festivalul «10 ani de creativitate romaneasca», unde au fost rasplatiti publicitarii deceniului si unde am obtinut 25 de premii din 71 acordate in total, in timp ce toata sala Operei Nationale aplauda la unison. In prezent, la agentia 23 Comunication Ideas nu mai am nimic de demonstrat in exterior, ci mai degraba in interior, colegilor mei din agentie. Lupi tineri vor fi mereu, ei vin si te incearca, iar eu trebuie, din cand in cand, sa arat ca pot sa dau la vinclu”, spune „Publicitarul Deceniului”, Creative Director al agentiei 23 Comunication Ideas, mai degraba serios decat sarcastic.

A visat proiectul „autostrada suspendata“
Naumovici nu este nici pe departe vreun geniu. Dincolo de aspectul creativ al muncii sale, baza o constituie informatia si relevanta ei. In spatele unei reclame „geniale” sta munca unei echipe pe care candva, pe cand era angajat la Leo Burnett, o conducea cu mana de fier. Ori faceai cum „tuna” Naumovici, ori plecai. „Nici nu se putea altfel, pentru ca aveai de facut un spot la trei zile, de cand luai tema si pana terminai filmarile. Intalnirile cu clientii nu durau mai mult de jumatate de ora: daca erai la subiectul «bere», iti comutai creierul pe canalul «bere», apoi cand treceai detergent schimbai canalul pe tot ce stii despre detergent, si tot asa. Din 2006, de cand sunt in 23 (n.red. - dupa tricoul lui Michael Jordan, al carui fan este), lucrurile s-au schimbat: avem suficient timp, suntem 14 oameni si mai putine proiecte. Facem Happy Wednesday-uri, miercurea nu se munceste din mai pana in octombrie, mergem in team buildinguri... Chiar functioneaza!”, spune Naumovici. Si, daca inainte un refuz se lasa cu exces de furie, experienta l-a invatat ca nu exista idei proaste, ci mai degraba momente nepotrivite pentru a le da viata. Pana si ideea cu „laser, frate”, folosita la reclama Teletech, fusese conceputa mai intai pentru emisiunea Apropo tv, iar Adrian Sarbu i-a refuzat-o. A propus-o mai tarziu pentru Altex si a castigat si premiul „Reclama Deceniului”... Farsele destinului l-au invatat ca atata timp cat va mai putea visa noaptea... se vor mai naste si alte idei. Surprinzator, acum, Naumovici viseaza... autostrazi. „Da, am visat pe unde trebuie sa treaca autostrada care taie Bucurestiul, cea suspendata pe care Oprescu o are in cap. Am visat-o chiar cu masini pe ea. Am fost sa vorbesc despre asta si mi s-a spus sa fac un studiu de fezabilitate si daca proiectul este fezabil, just name your price. Ma gandeam ca in acest caz nici n-as vrea bani, doar sa se numeasca Bulevardul Bogdan Naumovici. Sufar de paranoia si mi-e teama ca mi se va fura proiectul... Nu-i de mirare... Traim in Romania, iar aici nu poti sa ai incredere in nimeni”.

Umorul in reclame: solutia de criza
Daca la capitolul idei Bogdan Naumovici se descurca de minune, nu la fel se pune problema cand vine vorba despre fiul sau, Robert, in varsta de 13 ani. „Fiul meu este o fire foarte calduroasa. Inca se mai zbate sa doarma cu mine. Dar observ ca incepe si el sa conteste autoritatea, iar eu fiind cel mai apropiat baiat de langa el, prima data incepe sa se lupte cu mine. Pana la urma si eu am fost o fire competitiva. Diferenta e ca eu luam bataie de la tata cand faceam o trasnaie, el nu.
In clasa I, impreuna cu un alt coleg, s-a dezbracat in urma unui challenge, fapt pentru care a fost suspendat trei zile. Cand l-am intrebat de ce a facut asa ceva, el mi-a raspus: «Pentru ca nu stiam ca este gresit», mai ales ca in casa obisnuia sa stea la fel. Acum este si el la prima dragoste, dar deocamdata nu a venit sa ma intrebe nimic despre fete. Singurul sfat pe care i l-am dat este sa isi lase mereu optiunile deschise. Daca-l intrebi acum ce va deveni cand va fi mare, va raspunde, ca toti pustii, cu fronda: «O sa preiau agentia lu’ tata, of course»“.
Cat despre rezultatele dezastruoase de la bacalaureat si evaluarea nationala, publicitarul considera ca totul tine doar de viziune... „Daca ne-am obisnuit ca trebuie cu totii sa fim o tara de oameni cu facultate, atunci picatul bacalaureatului poate fi o mare drama. Pe vremuri, numai exceptionalii faceau facultate, restul terminau liceul, opt sau chiar patru clase. Este nevoie si de ospatari, si de zugravi sau sudori. De aceea, un examen dificil, care sa separe putin lucrurile, este o idee foarte buna. Copiii in varsta de 18 ani, nascuti dupa 1990, sufera de aceeasi problema: au crescut fara parinti acasa, pentru ca acestia incercau sa vanda niste blugi in Turcia, sa-si deschida un chiosc sau sa lucreze la un patron.
In plus, in acea perioada s-au nascut si mai putini copii - in 1990 statistica arata un milion de avorturi - iar aceasta nu inseamna decat ca acestia n-au mai avut concurenta asa mare. Or, pe vremea mea erau intre cinci si 20 de elevi pe loc la o facultate, iar acum universitatile ii invita pe absolventi sa se inscrie. Cand te-ai obisnuit fara competitie, atunci cand dai peste primul examen greu ti se pare un capat de tara. In plus, cultura din jurul lor nu a favorizat invatatul, iar modelele pe care le au le-au creat impresia ca pot razbate si fara o edu- catie. Daca mai adaugi si un sistem de invatamant care schimba programa in fiecare an, este clar ca viitorul nu  arata bine. Dar si cand promova- bilitatea era de 90%, prezentul arata mai bine?”... Avand in vedere ca suntem o societate care pune accent pe „patalama” si mai nou pe doctorate, pe Naumovici nu l-a interesat niciodata sa isi ia macar licenta de inginer. Propria sa experienta scolara, mai exact 11 ani de hoinareala in perioada studentiei la Politehnica, i-a folosit mai degraba in publicitate, unde are de tratat atat cu gospodine, cat si cu politicieni. „Pana la revolutie, in anul III, totul a mers exact asa cum speram. Dupa aceea am facut diverse lucruri: am scris la Catavencu, politica, am avut o firma de difuzare de presa, ba chiar imi propusesem sa infiintez o firma de pompe funebre sau sa plec cu niste prieteni in Bolivia, sa cautam aur...  Prin urmare, am repetat anul III de trei ori. A treia oara mi-au spus ca trebuie sa ma exmatriculeze. M-am dus totusi la examene, le-am luat si apoi am trecut in anul IV, pe care l-am repetat tot de trei ori... Intrucat nu aveam o viata asezata, am considerat ca ar fi bine sa trec examenele pentru anul V, pe care le-am repetat tot de trei ori... Dar atunci lucram deja la Leo Burnett, si am zis ca nu ma mai intereseaza sa-mi iau licenta. La ce mi-ar mai folosi o diploma de inginer in vremurile de astazi? Ca sa fac un master in publicitate pe care, teoretic, ar trebui sa il predau? In meseria mea n-am de la cine sa invat, pentru ca este un domeniu care a inceput o data cu noi in Romania. Noi am putea fi profesorii, dar nu as vrea sa ma implic in invatamant; o scoala de publicitate in Romania se va face cu adevarat cand ne vom retrage din activitate, pentru a ne putea ocupa de invatamant. Sunt si cazuri de studenti care termina o facultate de comunicare si relatii publice, dar nu stiu la ce le foloseste, avand in vedere ca meseria despre care vorbim nici macar nu exista inainte de revolutie... Ea a inceput in 1997 si s-a perfectionat abia in deceniul 2000-2010. Relevanta unei facultati de comunicare va putea fi vizibila abia dupa alti 30 de ani”.
Cat despre reclame, fara doar si poate cele care l-au facut celebru au fost pentru Altex – Teletech - „laser frate”, „Batman, Batman”, dar si seria spoturilor cu Radu Gabriel in rolul lui „Chibzuitu’”, in care umorul face diferenta. Un pic ilar, avand in vedere ca peste tot auzim cliseul „sexul vinde”. „La noi exista mai mult umor, pentru ca, in primul rand, functioneaza, tinand cont ca suntem un popor vesel, care stie sa faca haz de necaz... In al doilea rand, pentru ca umorul nu te costa prea mult: neavand bugete mari de productie, cautam un teren mai ieftin, dar cu impact. Iar din acest punct de vedere glumele ne-au salvat intotdeauna”.

Referendumul i-a incurcat socotelile
Continuand analiza reclamelor romanesti, in mod surprinzator, si Naumovici are preferintele lui. Una dintre ele este cea la vodca Unirea, o campanie care i-a placut foarte mult din punct de vedere executional, fara a fi insa de acord cu etica acesteia. „Daca vrei ca muncitorii sa-ti cumpere produsul, mangaindu-i pe crestet si spunandu-le ca este bine sa fie iresponsabili, mitocani si lenesi, nu este tocmai singura cale de urmat. Campania de la Vodafone cu Paul si Cristina mi-a parut simpatica si relevanta, si cam atat... dintre campaniile pe care nu le-am facut eu! In schimb, noua campanie de la Cosmote, «Eroul nostru», nu imi place deloc. Este foarte didactica: batranul trece pe langa niste copii, care nu il respecta, unul dintre ei il urmareste cand batranul se duce sa puna flori la un monument. Copilul intelege apoi, cu ajutorul  internetului, ca acesta este un erou, dupa care el merge si a doua zi sa puna flori la monument. Mi se pare in neregula pentru ca, de obicei, la acel monument se pun flori o data la un an. Atunci, ori inteleg ca a mai trecut un an, ceea ce nu vad, pentru ca acei copii erau imbracati la fel, ori batranul avea Alzheimer si a uitat ca s-a mai dus si ieri sa puna flori.
De altfel, Cosmoteul ma incurca: pe de-o parte, la oferte, incearca sa fie fostul Connex - haios, pe de alta parte, incearca sa fie emotional prin imagine... E o neconcordanta”, este de parere Naumovici, care in prezent lucreaza pentru Unicredit, Ciuc, Proiectul Rosia Montana, dar si pentru noul partid politic pe care il infiinteaza, „Forta Noua”. Din pacate, referendumul i-a incurcat socotelile... „Este destul de simplu ce-si propune Forta Noua: sa ia puterea, ca toate partidele. Incercam sa dam o voce claselor de mijloc din Romania, celor care trag aceasta tara inainte, respectiv producatorii de PIB. La vot, ori se vorbeste cu cei mai bogati oameni din Romania, ori cu cei mai saraci, dar nimeni cu locomotivele Romaniei, ci doar cu vagoanele - sunt mai multe si este nevoie de voturi. Locomotivele raman bagate in seama doar o data pe an, cand sunt chemate la fisc sa isi plateasca impozitele.
Nu este vorba de partidul lui Naumovici si deci nu trebuie sa ma urmeze pe mine. Din pacate, feed-back-ul nu este unul atat de pozitiv pe cat am sperat, din cauza contextului politic problematic: oricine vrea sa faca o miscare noua este automat etichetat ori USL-ist, ori PDL-ist. Totusi, dupa contextul suspendarii lui Traian Basescu, Forta Noua va vorbi.”.

Tatuajele, ultima provocare a unui Harley-ist
Insa, pana ce va ajunge sa i se dea dreptate in acesta batalie, Bodgan Naumovici are cateva task-uri arzatoare si niste visuri mai aproape de realitate. Se va juca pe sine in sezonul al doilea al serialului Las Fierbinti, acelasi harley-ist excentric, doar ca il va chema Zeus. Mai mult, la cererea regizorului Dragos Buliga, acesta va scrie scenariul pentru sezonul III din Las Fierbinti, lucru ce constituie pentru el o premiera.
Pe langa toate acestea, luna august se lasa si cu rasfat la mare, unde are un program mai strict ca la armata: trezit la pranz, stat la terasa, baut bere si jucat yams pana noaptea, apoi distractie pe plaja pana dimineata. Parca se si vede cum isi pune echipamentul din piele, inelele pe degete, isi face tacticos semnul crucii si porneste in tromba. Destinatia: Vama Veche.
Pe Harley se simte una cu lumea. Placerea de a fi pe doua roti a descoperit-o in copilarie, insa abia in 2005 si-a cumparat prima motocicleta, un Road King Classic 2003. „Am stat un an fara carnet, doar urcandu-ma si dandu-ma jos de pe ea. Nu am vrut sa o conduc fara permis, nu de frica politiei, ci din cauza riscului real la care m-as fi expus. Or, Harley Davidson-ul, combinat cu varsta, te invata sa faci lucrurile cum trebuie, nu ca donatorii de organe care, chiar dupa ce au urmat o scoala in care n-au schimbat vitezele nici in poligon, si-au luat motocicleta de 1.000 de centimetri cubi si in prima curba au intrat cu 150 km la ora si s-au speriat.
In 2007 am participat la primul meu raliu, la Faaker See, Austria, unde se adunasera 60.000 de harley-isti – am stat o saptamana, iar acum doi ani am fost in Grecia, la Patras, unde se adunasera doar 10.000 de motociclisti. De fiecare data am plecat in gasca, respectiv 18 motociclete, care au facut doua zile jumatate pana in Austria si doua pana in Grecia”, isi aminteste Naumovici.
„Din fericire, m-a ferit Dumnezeu de momente terifiante pe doua roti, insa, cand am ajuns in Austria, mi-am sunat iubita, actualmente sotia mea, sa zboare cu avionul pana la Viena, ca sa vina la mine. De acolo si pana la Faaker See am luat-o pe motor, parcurgand aproape 400 km, pe o ploaie torentiala si 10 grade Celsius afara. Conform legendei, la fiecare 10 km parcursi temperatura pe care o simti mai scade cu un grad. Asadar, daca mergeai cu 100 km pe ora, temperatura resimtita afara era de 0 grade Celsius. Cand am ajuns la destinatie, mi-a povestit ca jumatate din drum a plans in casca. Blindati fiind cu costumele de ploaie si casti integrale, nu aveam cum sa observ reactia sa. Ca sa nu mai spun ca mai treceam si cu 130 km/h pe langa camioane si valurile de apa veneau peste tine, astfel ca, pret de o clipa, nu mai vedeai nimic inaintea ochilor. In rest, doar accidente minore”, spune Naumovici, care mai are de bifat doar un mic amanunt pentru a nu face nota discordanta in raport cu miile de harley-isti infocati: tatuajele.
„Desi m-a tot framantat ideea, mi se pare un lucru atat de permanent, incat pur si simplu nu mi-a venit sa il fac. Pare, asa, ca o decizie finala”, conchide acesta seria „challenge-urilor” din viata sa.

Traian Basescu:
„El e ca Dacia: foarte romanesc. Te duce ea dintr-un punct in altul, dar ii mai cade cate o piesa, i se mai strica aerul conditionat, tipic... La fel e si cu Traian Basescu: are de toate,  cu domenii in care te poti baza pe el, dar si cu multe greseli”.

Victor Ponta:
„Pe politicieni i-as vedea mai mult ca pe niste personaje din reclame. Pe Ponta l-as pune Tipatescu in Caragiale, cineva fara scrupule... Sau, mai bine, Ponta este «Zanul» de la Transilvania: da din bagheta si, pac, dispare Curtea Constitutionala...”.

Crin Antonescu:
„Dorel sau, mai bine zis, colegii lui Dorel, pentru ca el este totusi personajul pozitiv al reclamei, respectiv cel care munceste. De aceea, Crin poate fi cel mult unul dintre colegii lui Dorel, care indica: mai la stanga, mai la dreapta!...”

Adrian Nastase
„Pe Adrian Nastase il vad intr-o singura reclama, si anume cea de la Loteria Romana, facuta acum multi ani de colegii de la McCann, in care apareau niste tipi care evadau de la Doftana”.

Elena Basescu:
„E simplu: orice poate tine de superficialitate. Cu alte cuvinte, in reclamele fashion pe care eu niciodata nu le retin”.

Sorin Oprescu:
„N-auziti ca trebuie sa ii vand o autostrada?... Deci nu pot sa zic de rau de el... Oprescu este un animal ciudat. Inainte sa fie primar vorbea numai prostii si isi dadea in petic. De cand e primar s-a cumintit: a mai taiat panglici pe la pasaje, n-a mai zis prostii si a mai luat 60% la alegeri. L-as plasa in reclamele serioase de la banci”.

Mihai Razvan Ungureanu:
„Nu mi se pare ca are suficiente caracteristici, asa incat sa-l vad in vreo reclama. Un arivist disperat sa ajunga ceva... Au si reclamele orgoliul lor si de aceea nu prea gasesc astfel de tipologii in ele”.

Corneliu Vadim Tudor
„Am facut eu, la un moment dat, niste reclame pentru City Bingo, cu unul care a dat in judecata statul, spunand ca este nepotul lui Stefan Cel Mare. In acea reclama l-as vedea, la fel de nebun”.

Emil Boc:
„L-as vedea intr-o reclama la un produs indestructibil... De exemplu, intr-o reclama la Volkswagen broscuta, care trecea prin zapada si nu patea niciodata nimic. Sau la Q Fort: rezista, rezista, rezista!”.

Elena Udrea:
„Nu-mi inspira nimic. Poate ca as vedea-o intr-o reclama la Wash and Go... Nu neaparat samponul...”.

„Si-a rupt urechile Maia Morgenstern sau e trucaj?”
Atacurile aduse in urma campaniei facute pentru proiectul minier Rosia Montana Gold Corporation i-au ingrosat suficient obrazul. „Nu am regretat niciodata ca m-am implicat in acest demers pro-contra proiectul minier Rosia Montana si voi lupta in continuare pentru opinia mea. Imi place sa fiu provocat si contrazis; macar sa pot demonstra si cu Rosia Montana ca am avut aceeasi dreptate. Desi s-a luat licenta de exploatare in 1997, suntem in 2012 si nu s-a sapat niciun centimetru. Cat despre cei care au spus ca am dus o campanie mincinoasa, le-a raspuns CNA-ul de fiecare data. Avand reclamatii pentru fiecare spot creat in cei trei ani pentru Rosia Montana, niciunul nu a fost vreodata interzis. Dar sunt curios sa aflu de ce cred acesti indivizi ca am mintit si ce dovezi au. Ei doar au sesizat CNA-ul, afirmand ca este vorba despre o campanie mincinoasa si atat. Este ca si cand ai spune ca dupa un proces pe care l-ai castigat esti in continuare vinovat. Trebuie sa manance si ei o paine”. Mai mult decat atat, aparitia actorilor Maia Morgenstern si a lui Dragos Bucur in clipurile campaniei impotriva exploatarii miniere de la Rosia Montana, create de Papaya Advertising, nu l-au impresionat catusi de putin. „Nu cred ca implicarea actritei Maia Morgenstern in campania Salvati Rosia Montana si aparitia in acea reclama a avut un impact puternic. Nu am vazut niciun studiu care sa ateste asa ceva, ci doar foarte multe share-uri pe Youtube. Nimic din ceea ce spune nationalismul acesta ciudat de genul «Noi nu ne vindem tara» al Maiei Morgenstern nu ii va convinge de contrariu pe cei care spun ca au nevoie de locuri de munca la Rosia Montana. In plus, nu am vazut nicio declaratie a Maiei Morgenstern care sa sustina pozitia ei din spot, mai ales ca el este gandit ca un testimonial. Nu spune «Sunt Maia Morgenstern si interpretez un rol», ci «Sunt Maia Morgestern si va dau tot aurul meu», dupa care isi smulge cerceii din urechi. Oare acela este cu adevarat tot aurul ei? Cu siguranta, nu. Cand eu am facut spoturile cu testimonialele acelor oameni a trebuit sa probez la CNA ca tot ceea ce sustin acestia este real. Oare n-ar trebui sa se probeze si daca acela din reclama este tot aurul Maiei Morgenstern? Si-a rupt urechile pe bune cand si-a smuls cerceii sau e trucaj? Ca sa nu mai zic ca mina in care s-a filmat reclama era de la Rosia Poieni si nu de la Rosia Montana. Reclama cu Dragos Bucur mi s-a parut un dezavantaj pana si pentru cei care sunt chiar impotriva proiectului, pentru ca nu am vazut decat reactii negative”.