Evenimentele romanesti desfasurate intre 3 si 29 iulie 2012 vor fi, candva, istorie. Problema este cine o va scrie. Daca o vor scrie uselistii si simpatizantii lor, va triumfa o anume interpre- tare: „Atac preventiv, legal, impotriva ultimelor incercari ale regimului basescian de a folosi justitia in interesul sau”. Daca o vor scrie basescienii, vom avea interpretarea opusa: „Atac brutal, anticonstitutional, pentru a pune justitia in serviciul regimului uselist”.
De fapt, ambele interpretari vor circula si vor fi trecute in manuale. La fel s-a intamplat si cu alte evenimente romanesti: 15-25 decembrie 1989, 13-15 iunie 1990.
Diferenta fata de acele evenimente va fi facuta de intrarea in joc a celui de al treilea rand de manuale, dupa 2007. Este vorba despre istoricii europeni si de interpretarile lor. Ei vor fi prea putin interesati de scopul evenimentelor. Se vor uita la mijloacele folosite. Si vor vedea in ele un precedent. „Un atac fara precedent asupra ordinii democratice de drept”, a fost prima lor interpretare. In urmatorii ani, interpretarea istoricilor europeni se va nuanta in functie de alte evenimente romanesti care vor avea loc sau nu vor avea loc. Daca justitia noastra se va dovedi cu adevarat oarba in urmatorii ani si va face dreptate si impotriva greilor uselisti, si impotriva greilor basisti, manualele europene vor nuanta semnificativ.
Sa nu ne amagim: si europenii stiu ca scopul evenimentelor din 9-12 iulie 2012 a fost justitia. Problema lor este ca ei credeau, inainte de 3 iulie, ca in Romania incepuse sa se faca dreptate.
Daca vor afla ca dreptatea care s-a facut pana pe 3 iulie a fost la fel de stramba ca si nefacerea de dreptate de pana in 2007, atunci vor avea o revelatie: mai, dar romanii astia sunt mari experti in manipularea noastra, sa fim mai vigilenti cu ei!
Daca, dimpotriva, vor afla ca dupa 29 iulie dreptatea care se face in Romania s-a strambat si mai mult in loc sa se faca si mai dreapta, statul nostru va fi pus pe coji de nuca intr-un colt rusinos al Europei. Chestia asta ne va costa bani si va aduce saracie si mai multa. Acum, imediat dupa 3 iulie, costurile sunt deja mari: sute de milioane pierdute, direct, prin devalorizarea leului. Ceea ce, paradoxal, va face ca bugetul sa numere mai multi lei la capitolul exporturi. Daca vom sti sa cheltuim mult mai putin cu importurile (care se fac in euro), s-ar putea sa avem si un deficit mai mic decat am prevazut. Problema va fi alta: cat de ieftin sau de scump ne vom imprumuta? Asta se cheama rating de tara. Si el depinde enorm de mult de impresia artistica pe care o facem. Acum, „impresia artistica“ pe care o facem este proasta.
Grecia va da, curand, inapoi spre drahme si spre inflatie galopanta. Noi n-am fost acolo, in zona euro. O inflatie mare ne-ar paste insa si pe noi, daca se va prabusi ratingul nostru de tara.
Credibilitatea Romaniei ar creste daca la presedintia tarii ar veni un om cu prestigiul lui Mugur Isarescu? Nu e sigur. Totul depinde, in fapt, de „stiinta” clasei politice de a repara ce e de reparat: cam totul. Sperante? Pai si Grecia a sperat ca va fi salvata de partidele ei. N-a fost sa fie. Au chemat tehnocrati la conducere. Rolul lor chiar asta era: sa drahmizeze din nou economia greceasca. 20% din piata noastra financiara interna se va prabusi cand bancile grecesti se vor drahmiza. Acel 20% va trebui cautat prin lume. „Impresia artistica” va fi aur curat, atunci. Aceasta impresie s-ar face praf si pulbere insa, daca, dupa o eventuala invalidare a referendumului din 29 iulie, parlamentul ar hotari ca presedintele ramane suspendat pana la urmatorul… referendum.