Intr-o emisiune OTV recenta, au aflat multi romani de ce 28 iunie 1883 are o anume importanta: atunci a inceput moartea civila a lui Mihai Eminescu. Accidentul care i-a adus moartea fizica a survenit mai tirziu, in 1889. La 28 iunie 1883, a fost scos din viata politica a Roma­niei. Nu s-a mai intors niciodata in po­zi­tia din care fusese scos, aceea care ii asigurase statutul de cea mai influ­enta voce a gaze­tariei romanesti in epoca.

Daca venim la ordinea zilei, ar trebui sa ne gindim la C. T. Popescu, dar comparatia ar fi strivitoare pentru talentatul nostru contemporan. Talentat si atit, C. T. Popescu nu are nici 10% din muntele de informatie si de cultura politica pe care urca zilnic gazetarul Eminescu.
Eminescologii n-au crezut niciodata, pina recent, ca gazetarul Timpului a fost scos din viata politica. Ei credeau ca a trebuit sa fie scos din cauza sanatatii sale mintale. Lucrind, in anul emisiunii TVR 1  Mari romani, la documentarea unui scurt reportaj despre Eminescu, cel mai important eminescolog in viata, Nicolae Georgescu, a facut o descoperire majora, a dat peste o informatie care a stat sub praful arhivelor pina azi. Mai exact, pina in 1979, cind un cercetator timiso­rean a cerut de la Viena dosarul de urmarire informativa al politiei politice imperiale intocmit cetateanului Mihai Eminescu, inclusiv in 1883.
Dosarul este, fireste, in germana. Copia lui se afla depusa la Arhivele Statului. In cel mai pur stil al pseudopatriotis­mului romanesc, o traducere in limba romana a acelui dosar nu era inca facuta la ora documentarii lui Nicolae Georgescu pentru Mari romani. Intimplator, fiind in echipa aceea de televiziune si o cunoscatoare a limbii germane, Nicolae Georgescu afla la Arhivele Statului, in dosarul Eminescu, informatia-bomba: un anume Ocasanu, mina dreapta a lui Eminescu la societatea „Carpatii“, care milita pentru unirea Ardealului cu Romania, era spion austriac. Acest Ocasanu, vicepresedinte la „Carpatii“, a fost, in ziua de 28 iunie 1883, omul care s-a dus la politie ca sa faca plingere despre dereglarea mintala a lui Mihai Eminescu. La ora cind Ocasanu alerta politia (atentie: politia, iar nu autoritatile medicale), Eminescu se afla la Baia Mitraskievici, in centrul Bucurestilor.
Informatia ca Ocasanu era spion imperial zacuse sub praful arhivelor mai mult de o suta de ani. Eminescologii romani nu aveau inca reflexul de a cerceta dosare de urmarire informativa. Ideea de a face o astfel de cercetare s-a nascut la Timisoara, in 1979, si a fost dusa la prost sfirsit de un anume Teodor Pavel, un nimeni printre eminescologi. Acest patriot  improvizat a publicat filele dosarului Eminescu fara o traducere in limba romana, ciudatenie greu explicabila. In acel an, secretar cu propaganda, acolo, in judetul Timis, era Ion Iliescu, un personaj care avea ceva experienta a dosarelor de urmarire informativa a personalitatilor.
Nicolae Georgescu, spirit moderat de felul sau, era un adversar al ipotezei ca la 28 iunie 1883 Eminescu ar fi cazut in capcana unei conspiratii politice. Dupa aflarea informatiei despre Ocasanu, ziua de 28 iunie 1883 ii apare si lui cu totul altfel decit a fost ea povestita de inaintasii sai.