Ma gindesc ca trairea deplina a momentului trebuie sa se consume, izolindu-ma complet de lumea din jur. Orice implicare sau amestec din exterior poate deranja si infesta curatenia si seninatatea intimitatii. Trebuie sa „inchid lumea“ afara, in jurul meu. Aceasta performanta este foarte grea; cere credinta, curaj, caracter, putere… Este o virtute. Tocmai de asta nu sint multi cei ce isi permit astfel de momente depline. Se pare ca o bizara alianta a mediocritatii isi aduna fortele pentru a opri orice tip de sclipire fireasca a performantei cu pedigri…
Ma infurie si ma sperie existenta acestui blestem genetic din tara mea. Din pacate, foarte putini sint competenti cu pozitiile pe care le ocupa. Feriti-va de ei…
Ma simt ca o particula in inertia miscarii browniene... asa, fara noima si accidental... Ma simt al nimanui, exact ca traficul salbatic sau constiinta colectiva. Ma bombardeaza limbajul de lemn, dar uneori elevat si fanfaronard, din toate directiile – stau in bataia politicului facut de amatori, care sint dirijati de citiva „informati“, care se pricep. Parca se gasesc scuze si explicatii la toate... Nici macar nu trebuie sa-mi folosesc organul ginditor, de sub scalpul meu rotunjor, sa simt „grija si protejarea paterna“ a pionilor din adevaratul „soubiz“ mioritico-dezbinator – doar ei ocupa 70% din timpul de emisie a programelor, nu? E o diaree continua... Daca printr-o eroare de apasare, deschid tv-ul la un post domestic (cu toate ca incerc sa evit acest lucru, pe cit posibil), simt cum ma suge in interiorul lui un virtej kafkian. Traiesc intr-un put septic, care nu se mai poate goli. Ma sperie tipologia faciala a celor care imi vorbesc... nu ai observat, oare? Radiaza din ei proletcultismul si blestemul lui Zamolxe: priviri timpe, dar smechere, exprimind foarte bine dispozitia pentru ticalosie; falsi, demagogi si inculti... Te-ai gindit oare, vreodata, ce fel de viata sexuala au cei ce latra, in lung si-n lat, in spatiul public? Hm, analiza sinceritatii expresiilor lor faciale in timpul orgasmului ar fi un deliciu, nu? Hehehe... Nu va lasati pacaliti!