Spunand povestile copilariei...
    POZA:
 
 

Spunand povestile copilariei...

Din data: 31 Mai 2013 ora : 17:58:38
Apropiindu-se, 1 iunie, cand noi, oamenii mari (sau, ma rog, cei care avem pretentia ca suntem oameni mari…) sarbatorim Ziua Copilului, m-am gandit ca nu ar strica sa rasfoim si cate o carticica dintre cele pe care, mult prea repede, le expediem la raftul lui „asta e pentru aia mici”…
Si, spre bucuria mea, am ales aceasta carte fermecatoare- „Povestea alfabetului”- scrisa de un om de o mare distinctie sufleteasca, Pusa Roth, devotata sustinatoare si neobosita promotoare a culturii autentice la Radio-ul national, dar nu numai acolo… O poveste incantatoare talmacita atat de inspirat prin ilustratiile Nicoletei Bida-Surubaru.

Povestea, pentru ca, pana la urma o poveste este, curge fumos si limpede, ea fiind un dialog intre o inteleapta si duioasa Bunica si nepotelul ei. Iar, pentru ca Eric „era un baietel cu ochii ca doua margele, era curios si privea totul cu ochii larg deschisi, era nerabdator sa afle cat mai multe, sa afle secretele lumii lui”,  Bunica i-a pus numele de alint Margeluta. Era si firesc, atunci, ca si povestea sa aiba un personaj pe care sa il cheme Eric, iar ai lui sa il alinte Margeluta.

Dar despre ce putea sa o indemne Eric zis si Margeluta pe Bunica lui sa ii  povesteasca daca nu despre alfabet? Fireste, ca da, de vreme ce Eric de-abea asteapta sa creasca pentru a scrie, el insusi, alte povesti?

„Inchide ochii- il povatuieste Bunica- sa pot sa-ti spun si tie povestile copilariei”.
Asa ca, in ajutorul Bunicii a venit, numaidecat, Zana Buna si impreuna au inceput sa ii spuna lui Eric, zis si Margeluta, Povestea alfabetului.
Fiecare litera avandu-si o povestea a sa anume, al carei talc asteapta visand sufletul care ii deschida  taina.

Sau, asa cum spune, atat de frumos, tot Bunica: „ Sunt atatea intamplari, ca ar trebui sa povestim ani in sir ca sa le cuprindem pe toate”.
Nu am sa fac, acum, marea greseala de a incerca sa povestesc, la randu-mi, cartea. De aceea, ii indemn  pe toti prietenii nostri sa o citeasca. Iar, daca nu indrasnesc prea mult, sa ii indemne si pe altii sa o citeasca. Pasind, fie si pentru o mica zabava, in lumea de poveste a copilariei.
Fiindca, sa nu uitam vorba marelui Brancusi: „Cand nu mai suntem copii, am murit demult”.
 
Sursa foto: Facebook

de Serban Cionoff - 7835 afisari
 
         
 
4.8 - 12 voturi