Actrita Rodica Mandache si-a dorit sa ajunga o actrita foarte mare, asa ca a venit sa studieze la Bucuresti, insa intotdeauna a suferit dupa orasul natal, Iasi. E locul unde, dupa cum spune chiar domnia sa, devine “brusc este mai inteligenta, are proiecte, nu mai este disperata”. Ca orice om, Rodica Mandache are si regrete. Care sunt acelea, aflati din randurile urmatoare.

Cum a fost copilaria dvs in Iasi?
Oamenii de acolo au ceva asezat. E un oras pe care l-am iubit mult, il iubesc mult, unde m-am format. La Iasi eram copilul tuturor. Din scoala primara pana tarziu eram protejati de toti profesorii. Comunitatea exista si este puternica. Acolo exista un teatru, o cladire fabuloasa, Teatrul din Iasi. Copiii mergeau, se bucurau, se invatau cu lucrurile mari, cu arhitectura mare. Erau spectacole bune. Mie imi placeau foarte mult. Orasul avea gradini. Am simtit despartirea de acel loc, dar cred ca am ceva in mine de ratacitor, de om care pleaca cu satra.

V-ati dorit sa plecati de acolo?
Nu. Mi-am dorit sa vin la Institutul de Teatru. Mi-am dorit sa devin o actrita mare, dar totdeauna am suferit dupa Iasi. Si in clipa cand calc in Iasi stiu ca fac parte dintr-un loc unde sunt radacinile mele si nu e vorba goala. Brusc sunt mai inteligenta, am proiecte, nu mai sunt disperata.

Prima dragoste a fost in Iasi?
Sigur ca, daca sunt din Iasi si liceul l-am facut acolo si dupa facultate m-am intors doi ani la Teatrul din Iasi, acolo m-am indragostit prima data. A fost foarte frumos. Prima dragoste e intotdeauna la o varsta foarte tanara.

A fost actor sau din alt domeniu?
Din teatru. A fost foarte frumos. Se infiintase Opera din Iasi si brusc orasul s-a umplut de balerini, cantareti, noi, adica o parte dintre actori, foarte tineri. 

Cand am facut documentarea pentru interviul cu dvs, m-am uitat la mai multe filme in care ati jucat si apoi, din intamplare, am ascultat melodia lui Edith Piaf: Je ne regrette rien (Nu regret nimic). M-am gandit sa va intreb: Dvs regretati ceva?
Sigur. Regret foarte multe. Eu nu am fost un om disciplinat, un om riguros. N-am un caracter frumos. Regret ca am facut foarte multe lucruri. Nu stiu ce nu regreta Edith Piaf... Cred ca asa e cantecul. Cred ca regreta si ea destule... Nu poti sa nu vrei sa dai timpul inapoi si sa faci sa se intample evenimentul altfel. De foarte multe ori, faci foarte multa lume sa sufere: barbati, femei, copii. Sigur. Si atunci ai dori sa nu fi facut lucrul acesta. Ai remuscari. N-ai fi vrut sa te porti  cum te-ai purtat.

Dar de ce ziceti ca ati facut atat de multe greseli? In mod obisnuit noi nu zicem ca gresim atat de mult celorlalti.
Poate ca ceilalti nu gresesc. Nu cred asta, dar este chestia aia cu Biserica. Mergi sa spui: Doamne, iarta-mi pacatele si atunci 30 din jurul tau iti spun: Eu n-am niciun pacat. Eu nu cred asta. Toata lumea face pacate. Facem la pacate... In privinta asta este o inflatie de pacatosi. 

Acum va doriti un rol anume?
Eu joc atat de mult incat as fi, nu stiu cum sa spun, ca imi doresc un rol. Plus ca nu mai am varsta la care sa spun ca vreau sa joc Nora sau Julieta sau Irina din Trei Surori.

Aveti vreun proiect de film?
Eu de film am fost tare indragostita. Nu pot sa spun ca am avut foarte mare sansa. Mi-as fi dorit sa am mai multa. Imi place foarte mult filmul. Acum, de cate ori nu mai am putere sau ma incurc sau sunt disperata, o iau de la capat, daca am norocul sa vad un film frumos. 

Ati fi vrut vreodata sa traiti in alta tara ca sa jucati mai mult film?
Nu cred ca in alta tara as fi jucat mai mult film. Pesemne ca atat mi-a fost dat. Nu cred ca in alta tara poti sa faci mai mult film sau sa ai mai mult noroc.