Unul dintre motivele lipsei de speranta intrezarite in spatele declaratiei fostei sportive de performanta este si lipsa promovarii sportului in randul tinerei generatii, care isi concentreaza atentia asupra altor activitati... “In Romania, avem, in total, in jur de 100 de gimnaste. Ei bine, in Statele Unite sunt patru milioane de copii care fac gimnastica. In Romania, cred ca sunt vreo cinci-sase cluburi de gimnastica. In State, sunt 2.500 de cluburi. Sportul in Romania a ramas pe loc. Exista o mare distanta intre noi si ceilalti. Totusi, romanii concureaza de la egal la egal cu marile puteri. Sportivii romani au talent, au dorinta de a reusi, muncesc mult.
Cand noi am intrat acum 30 de ani pe piata si toata lumea se intreba cine suntem, secretul a fost unul singur: am muncit mai mult ca ei. In epoca comunista seriozitatea era mai mare pentru acest domeniu. Trebuie sa facem ceva sa promovam sportul in general. Trebuie sa trezim ambitia copiilor. Sportul ofera posibilitati enorme de afirmare. Pe vremea mea, nu deveneai o celebritate pentru ca erai campion olimpic. Acum, un campion olimpic este extrem de apreciat (...).
Ma gandesc la mandria pe care o aveau romanii cand noi castigam medalii dupa medalii la Jocurile Olimpice, la Mondiale. Lumea s-a obisnuit cu aceste trofee. Cand n-au mai venit, toti s-au intrebat: «Ce s-a intamplat?». S-au ridicat multe tari in gimnastica. La noi nu mai sunt antrenori. In Romania nu sunt platiti ca sa ramana aici. Asa ca prefera sa plece”, a adaugat gimnasta care a transformat Romania, o tara mica din estul Europei, intr-o tara cunoscuta in lumea-ntreaga.