Interpretul de muzica folk Mircea Vintila a fost atras inca din adolescenta de genul muzical care l-a consacrat, considerand ca folk-ul exprima cel mai bine “dorinta de a merge mai departe”. “Miscarea artistica, omul cu chitara, Bob Dylan, Joan Baez au creat un protest. La noi, simpla aparitie a folkului ca gen este o chestiune de protest. „Ce protestatari ati fost voi?", spun unii. Puteam sa cant muzica usoara, nu era nicio problema, dar rockul si folkul a fost dorinta noastra de a merge mai departe. Asa, cu parul mare si pantaloni evazati. Fetele mergeau si faceau balet, ca era opera aproape de noi. Oricum, se facea o educatie artistica, asa se obisnuia. Iar noi, stimulati de mediul in care traiam, eram ca un burete. De-aceea spun ca la petreceri faceam dezbateri, discutam. Si la petreceri se canta. Prietenii erau primii spectatori. La strand trebuia sa canti, si trebuia sa canti bine, ca te aruncau in apa daca nu! Sa gresesti o melodie de la Beatles, pe care o stiau toti? De pe trambulina, direct, te aruncau! Stateai la soare, cantai...”, a declarat artistul pentru adevarul.ro

Odata intrat in lumea muzicala, Mircea Vintila a reusit sa intre in echipa Cenaclui Flacara, in care a activat vreme de noua ani. Desi era obositor la inceput, Cenaclul a devenit in timp un mijloc de promovare care nu putea fi neglijat. “La inceput, nu era cenaclu artistic, nu era spectacolul care a devenit in timp. Erau si scriitori, si pictori, si arhitecti, actori, doctori, toata lumea venea. Cantam in spectacole studentesti sau pe unde mai prindeam si noi o casa de cultura. Doru Stanculescu si Tudor Gheorghe au fost printre primii care au cantat. Dar era formidabila acea atmosfera! Obositoare mai tarziu, e adevarat, dar nu puteai sa pleci. In fiecare joi se scria despre tine intr-o revista cu un tiraj enorm! E adevarat, la radio nu prea te dadeau, dar lumea ne stia”, a adaugat Vintila.

Credit Foto: wikimedia.org

Sursa: adevarul.ro