De curand, la centrul pentru activitati recreative al sectorului 2, au putut fi vizionate mai multe filme realizate de Constantin Brancusi in perioada anilor 1923-1939. Cea care le-a oferit publicului spre vizionare a fost anglista Sorana Gorjan, pasionata exegeta a operei lui Brancusi si fiica a inginerului Stefan Georgescu Gorjan, prieten cu sculptorul, cel care, in anii ’36, ’37, ai secolului trecut, a coordonat executarea, asamblarea si montarea coloanei fara sfarsit de la Targu Jiu.

Aproape necunoscute, aceste filme provin de pe un DVD realizat de Centrul Pompidou si pe care Sorana Gorjan l-a cumparat cu prilejul vizitarii expozitiei ”Brancusi, Film, Fotografie, Imagini fara sfarsit”, deschisa la Paris intre 29 iunie si 12 septembrie 2011.

Fascinat de lumina si miscare
Este cunoscut faptul ca Brancusi era pasionat de fotografie si de film, fiind fascinat de lumina si de miscare. Ii placea sa imortalizeze imagini din universul atelierului sau lucrari individuale, pe care le fotografia sau le filma din diverse unghiuri, exploatand jocul de lumini si umbre. Uneori le aseza pe socluri care se roteau sau se balansau, cum a facut cu Leda, una dintre lucrarile pe care le-a indragit cel mai mult si care nu a parasit niciodata atelierul. „O asezase pe o placa de metal si cand avea musafiri ii placea sa o puna in miscare, astfel incat sa se oglindeasca in postamentul stralucitor, care reflecta si imagini din atelier”, a declarat Sorana Gorjan.
De asemenea, Brancusi iubea coloanele fara sfarsit, in atelierul sau aflandu-se mai multe astfel de lucrari, langa care ii placea sa se fotografieze. Coloana fara sfarsit de la Targu Jiu, pe care a filmat-o in timp ce era ridicata, dar si dupa ce a fost montata, apare de peste 20 de ori in filmele sale, profilata pe cer si cu Parangul in fundal.
Un alt subiect predilect al filmelor lui Brancusi a fost natura care il atragea in mod deosebit, orice lucru care vorbea sufletului sau devenind pretios si de neuitat: de la cele mai  banale secvente de vegetatie, sau animalute din jurul atelierului, precum o catelusa care isi alaptaeaza puii, pana la imaginea unei zile obisnuite de iarna, sau a catorva lebede plutind pe lac, intr-o zi frumoasa.

Viata, ca subiect de film
Sentimental, Brancusi filma, adesea, secvente din viata sa. Printre acestea, scenele cu prietenii, in atelier, precum cea in care, imbracat intr-un pulover gros si cu sapca pe cap, ciocneste un pahar de vin cu celebrul fotograf avangardist Man Ray, sau momentele in care cate o femeie care ii era draga, dansa, imbracata extravagant, la o petrecere, printre lucrarile din atelier.
Intr-una dintre pelicule, Brancusi a filmat vaporul din portul Le Havre, in care si-a imbarcat lucrarile pentru expozitia de la New York, chiar in momentul in care nava era gata de plecare.
Nici drumul spre tara sau calatoria cu trenul din 1937 nu au fost uitate, gratie filmarii pe care a facut-o de pe fereastra vagonului. Brancusi dorea sa pastreze in amintire tot ce vedea: campii, case, gari, stalpi si fire de telegraf etc. Spectacolul vietii il emotiona, dar il fascinau si jocurile de artificii sau sclipirile stropilor de apa din fantanile arteziene ale Parisului. Multe dintre imaginile in care Brancusi s-a autofilmat, sau in care a rugat un prieten sa-l filmeze, il reprezinta la lucru, mai ales, in atelier. Purta salopeta si sapca, iar silueta sa era robusta, astfel ca inclestarea cu blocurile masive de piatra, sau manuirea ciocanului, a daltei sau a fierastraului se asocia firesc cu faptura sa. „Am dorit sa prezint aceste filme la inceput de mai, pentru ca in aceasta frumoasa luna, Brancusi obisnuia sa-si sarbatoreasca ziua onomastica”, a adaugat Sorana Gorjan, subliniind, astfel, discret, dragostea ce o poarta memoriei marelui artist, de la a carui disparitie au trecut 55 de ani.